Vin căldurile evident și unii dintre noi nu mai rezistă în apartamente. Din cei amintiți, unii nu au vreme sau bani de plecat în Grecia/Turcia sau în city breaks. Așa că trebuie sau chiar VOR să se orienteze spre oferta locală.
Există oameni de care propriul business este total dependent și nu pot pleca foarte departe. Așa că poate ar fi momentul să reevaluăm cu ochi ușor critici oferta de AZI și de IERI a Maramureșului în materie de camping și de locuri de picnic. Nu uităm de noile trenduri. Glampingul, un fel de camping unde primești cort cu pat, prize, internet, frigider, televizor etc. Și nu vedem de ce am uita de locurile de „humping” (eterna iubire în natură, când n-ai bani de cameră de hotel ori ești prea cunoscut…), chiar dacă e un subiect tabu. Doi, trei și, liber la contestații!
Au fost odată ca niciodată
Cu decenii în urmă, maramureșenii erau foarte vii, foarte activi și foarte mari iubitori de ieșiri de duminică. Mai ales în jurul orașelor era plin de oferte. S-au rărit ori s-au diluat. Locurile populare, gen ștrandul de la Lăpușel de la pod, au dispărut, lăsând loc aquaparcurilor destul de departe de conceptul de natură și aer. Sighetul are parcul Grădina Morii, dar lacul Teplița, iubit odinioară, va deveni din ce în ce mai dificil, dat fiind lucrările ce urmează să înceapă la podul peste Tisa, exact pe acolo. N-o să stai la soare printre camioane și în praf. Vișeul de Sus, cel de Mijloc de fapt, a avut Valea Vinului, deocamdată e în conservare, Vaserul e cel mai în atenție. Borșa e toată un loc de picnic și de camping… dacă treci de case și de proprietăți, dar v-am sugera de departe Șaua și lacul Știol ca mergând spre perfecțiune, pentru așa ceva.
Mai pe Valea Vișeului au fost odată ca niciodată băile Coștiui, dar acolo e mult de lucru pentru reabilitare și repornire. Alt loc cu tradiție era Izvorul Albastru al Izei, între Săcel și Moisei, din păcate din ce în ce mai kitsch-os. Construcții inutile, crește un motel, în izvor se aruncă bani… euro, nu lei. Unele locuri renasc, e un fenomen interesant. În comuna Lăpuș, lacurile de la Râoaia vor renaște, cel puțin cel al primăriei, cu mese, teren de tenis etc. În sus, dincolo de mănăstire, iar locuri de picnic amenajate. În Vadu Izei, drumul de Șugău reabilitat spre fosta cabană Agriș incită la redescoperire. Comunele Giulești, Desești, Ocna Șugatag plus orașul Baia Mare au împreună o nestemată ce trebuie doar pusă la treabă: câmpul Tătaru cu împrejurimile, cu rețeaua de drumuri ce trebuie doar făcute accesibile, cu tăuri, cascade, văi, afiniș. Plus, cu viitoarea acumulare de la Runcu ce se termina anul acesta, zicea legenda, nu? Bonus, Defileul Tătaru. Sigur, minus stațiunea Izvoarele, deși și acolo încep să apară construcții noi și semne de revitalizare. 
Înainte să părăsim Baia Mare, nu uităm de Valea Usturoiu, din păcate abuzată, deci s-a închis accesul auto cu barieră, cu linia Firiza-Blidari-Izvoare sau cu poiana lui Dumitru, dar și cu defunctele zone de picnic Dealul Florilor, Valea Roșie sau Valea Borcutului, anulate din cauza imploziei de construcții. Nimic nou, și-n alte părți se petrece. Un fenomen interesant se petrece în Baia Sprie, unde se restaurează/remodelează ofertele vechi (lacul Albastru, Valea Chiuzbăii) și se nasc altele noi-Poiana Boului cu drumul Măriuții, spre Creasta Cocoșului. Tăuții Măgherăuș are locul de la lacul Nistru, ca ofertă oldies, are parcul acela imens și cam inutil în lipsa vegetației (țineți dvs copiii în 35 grade să se joace, fără urmă de umbră…) dar are locuri spectaculoase spre munte, spre Băița Lomaș. Pe aceeași linie, Cicârlăul are o ofertă ascunsă, cam pentru localnici, pe lângă carieră, cu mese, locuri de picnic, Seiniul din păcate nu încheagă o ofertă de gen, după rateul cu barajul de pe Seinel, ce trebuia să devină exact un magnet pentru camping/picnic. Și Cavnicul se căznește să-și facă o ofertă de vară, speranța edilului este acel Dinoparc ce se construiește acum.
Vechi și nou, amestecat, remixat, reciclat
Unele locuri din Maramureș nu au nevoie de mare atenție și investiție. Câte o măsuță ici – colo, coșuri de gunoi, ar ajunge. Din Budești pe Cosău în sus, spre mănăstire, e superb. În Băiuț, mici ajustări la Tocila și un șir de filigorii pe Valea Strâmbu au făcut minuni, arată mai cochet extravilanul! În Groșii Țibleșului dinspre Botiza, dar și spre Țibleș sunt văile Minghet și a Brazilor, unde e deja lupta dintre construcții și locuri de picnic. La fel, Dragomireștiul are Valea Baicu, uriașă, pe care se poate și construi, dar și face camping și picnic. Ieudul are Valea Ieudișorului în sus, cu ramificații, altă nestemată ascunsă. Moiseiul are traseul spre „cascada cea nouă”, dar mai lucrează la dezvoltarea ofertei turistice, inclusiv cu propriul traseu spre Pietrosul Rodnei sau spre Peștera și Izvorul Izei. La Târgu Lăpuș e din ce în ce mai complicat să ieși pe Lighet, sunt căsuțe lângă căsuțe, așa că probabil vor lucra la alte oferte, gen Răzoare-Groape. 
Dumbrăvița nu mai are mare lucru de oferit spre Cărbunar de când cu lipsa ofertei de ape minerale și cu explozia de case, dar are o pădure încă secretă (un fel de-a spune) în spatele UAC! La Cernești, spre sătucul minuscul Izvoarele și dincolo de el ai o ofertă de picnic și de camping superbă! La Copalnic nu mai vorbim, ai Culmea Prelucilor, care de-a lungul vremii n-a fost nici foarte primitoare, nici deschisă turismului, dar de o vreme apar brusc oferte, de la glamping la călărie, la linie de ATV-uri, la terase minune apărute de nicăieri. Săcălășeniul are imensa pășune și păduricea spre Posta, unde se mai iese la aer. Remetea Chioarului nu are locuri de picnic amenajate, dar are potențial uriaș, dat fiind defileul/Berchezoaia/Cetatea/pădurea Posta, la fel cum au și Boiu Mare sau Vima Mică. Și Coașul a lucrat la oferta de gen, atât cu Valea Slav ce e acum un șir de case de vacanță în lucru, cât și cu pădurea de deasupra. În Satulung, deși pădurea de la Fersig nu mai e atrăgătoare ca odinioară, un drum nou ce se face dinspre centrul de comună spre satul Fersig trece pe lângă un camping cu lac de pescuit, spre sat și pădurea protejată. 
De altfel, lacurile de pește sunt atracții de gen, pentru cei pasionați, fie că vorbim de Remetea Chioarului, Coaș, Ariniș sau de impresionantele lacuri de la Coroieni-Baba.
Alte surprize?
Una ar fi pădurea Fărcașei, întreținută, ca parte din Culmea Codrului. Alta ar fi așteptarea pe care o avem de la Băița de sub Codru/Băsești/Asuaj să facă același lucru, având făcută acea centură a Codrului… îi trebuie doar mese, refugii, locuri de odihnă. Surprinzătoare e și renașterea complexului Stejarul de la Șomcuta Mare, în lucru acum. Altă ofertă interesantă încearcă Valea Chioarului, cu drumurile ce duc spre culmea Prisnel, cu locuri de belvedere, cu coborâre spre Fericea sau Mesteacăn. Așteptăm renașterea Izvoarelor, așteptăm închegarea ofertei de turism la stână a Giuleștiului, la poiana Brazilor. N-am mai zis nimic despre humping, mai în glumă mai în serios, dar în anii 80-90 era plin de mașini aburite pe toate marginile de oraș. Acum, până și oferta aceasta a fost „externalizată”. Se merge la Groși la „Belvedere”, nu se mai merge în păduricea de la Avicola că e vâlvă. Usturoiu e blocat cu barieră, pe Dealul Florilor… să fim serioși. În final, am reveni la treburi serioase și ar trebui să cerem autorităților să lămurească odată pentru totdeauna cu înotul/îmbăiatul. Stimați edili, ne permiteți să înotăm în Firiza, Bodi Ferneziu, Bodi Mogoșa, Știol etc? În Tisa, Iza, Vișeu, Lăpuș etc? Nu de alta, dar unde „merge” vaporașul, hidrobicicleta, barca cu motoraș, sau în râuri bușteanul, TAF-ul, PET-ul, poate nu facem mult rău nici noi, mai ales că ni se anunță o vară sahariană?!?
