– Urmare din nr. 10556/18 ianuarie 2025 –
Chiar dacă o bună perioadă din viață a slujit în Germania, petrecând departe de episcopul Justinian Chira, părintele Simion Felecan l-a purtat în inima sa. Mărturisește cu sinceritate că este “omul care m-a marcat cel mai mult în viața mea”.
„Și Înaltpreasfințitul Teofil Herineanu m-a marcat, dar cu Preasfințitul Justinian eram pe același portativ, am avut o altă apropiere sufletească. Aici e arta vieții. Să te poți armoniza cu fiecare persoană pe care o întâlnești în viață. E mare lucru să poți să îl înțelegi, să poți să te ‹‹împrumuți›› așa reciproc, să rezonezi cu celălalt, să trăiești și să te bucuri de ceea ce bunul Dumnezeu ne-a oferit și unora, și altora și atunci ne dăm împrumut din tot ce avem fiecare dintre noi, unul altuia”, relatează părintele Simion Felecan.
A învățat de la arhiepiscopul Justinian Chira să-și ia în serios misiunea de preot, căutând să îi urmeze exemplul de slujire.
„În primul rând, mi-am luat în serios misiunea de preot. Și acum la cei 80 de ani nu pot să fac orice fel de liturghie, orice fel de rugăciune. În primul rând, slujirea față de bunul Dumnezeu, asta am învățat și apoi naturalețea și omenia, naturalețea față de fiecare ființă pe care o întâlnești în cale. El era diapazonul care ne unea pe toți, în fiecare om pe care îl întâlnim în față îl întâlnim pe Hristos. Întâlnindu-ne cu omul de fapt ne întâlnim cu Hristos. Atunci acordăm prioritate și onoarea și cinstea și demnitatea și valoarea omului când ne întâlnim în felul acesta. Altfel ne întâlnim, ne salutăm, ne gândim unii la alții și trecem unul în dreapta și altul în stânga. El pe asta conta foarte mult. Pe mine m-a marcat toată viața și am căutat să îl imit cât am putut. Mi-a fost extrem de drag omul acesta. Avea spiritul acesta trăitor, de rugăciune, îi plăcea rugăciunea adevărată”, a explicat părintele Simion Felecan.
Ultima dată l-a întâlnit pe ierarh cu vreo doi ani înainte ca acesta să treacă la Domnul. A fost o întâlnire de suflet, iar oaspeții părintelui Justinian s-au dezlipit cu greu de cel care le-a fost un tată duhovnicesc. „Ultima dată l-am întâlnit când am venit din Germania, eu am fost preot în Germania 32 de ani. Cam cu doi ani înainte de a pleca din lumea aceasta prin 2013-2014 am fost la Preasfințitul Justinian cu doi colegi, cu părintele Pop din Seini și cu părintele Moraru din Gherla. Noi suntem un trio, prieteni foarte apropiați, am fost în aceeași clasă și am avut cam aceleași preocupări. Și eram foarte legați toți trei de Preasfințitul Justinian. Și am mers și i-am făcut o vizită toți trei la Rohia și ne-am dus pe la ora 11. Pe la ora 13 au venit și i-au adus masa. A zis: ‹‹Lăsați-o acolo, că o să mănânc eu››. Și am stat vreo trei ore și jumătate de vorbă împreună. Nu ne-am mai săturat să ne amintim unii de alții și de momentele frumoase, ziditoare, de momentele de trăire superioară așa cum le-am petrecut împreună”.
Nu l-a uitat pe ÎPS Justinian nici după ce acesta a plecat spre Împărăția cerurilor. „Am fost la Rohia după ce a trecut la Domnul. Eu la Munchen am avut fericita ocazie să cunosc și să mă împrietenesc cu părintele Haralald Siegmund care a stat în celulă cu părintele Nicolae Steinhardt și a asistat la botezul lui când l-a botezat pr Mina Dobzeu care mi-a fost coleg de clasă la Institutul Teologic, mă ajuta la slavonă. Ne-am hotărât odată să venim și să facem o excursie în România. Am venit două săptămâni în România, special să mergem la Rohia. Îl simt la mormânt pe ÎPS Justinian, dar nu mai e același duh, nu mai sunt aceiași oameni, nu mai e aceeași atmosferă”, mărturisește cu nostalgie fostul părinte arhidiacon al ÎPS Justinian Chira, cel care a devenit preotul Simion Felecan.
