Un articol dintr-un ziar cu profil sportiv a fost cu adevărat o bombă de presă în ţara noastră, cu efecte năucitoare asupra fiecărui cetăţean. Spitalelor din România – cu preponderenţă celor de stat – li se distribuia de o firmă, Hexi Pharma, dezinfectanţi diluaţi şi de patru mii de ori. De câte ori? Da, aşa cum auziţi şi citiţi: de peste patru mii de ori, spune presa de investigaţii. Adică apă chioară! Confraţii de la ziarul cu profil sportiv au documentat cazul timp de câteva luni şi au aruncat pe piaţă o situaţie de necrezut din sănătatea românească. Dezinfectanţii ăştia sunt extrem de importanţi în spitale, se zice. De la igiena saloanelor la spălarea ustensilelor în sălile de operaţii. Mai simplu, ei fugăresc microbii care pot fi fatali pentru viaţa omului. De câţiva ani, într-o stranie complicitate, în unităţile noastre spitaliceşti moartea putea veni din bidoane cu etichete pompoase, cu indicaţii de întrebuinţare traduse în mai multe limbi. Dar eventuala moarte venea pâş, pâş în limba română. Ca orice om curios, mi-am pus câteva întrebări în legătură cu această derută naţională în domeniul sănătăţii. După ce m-am informat că medicii, în timpul actului medical, nu-şi puteau da seama de scandalosul fals, totuşi cineva trebuia să fie obligat să ştie calitatea dezinfectanţilor. Mi se spune că acesta este epidemiologul. Dar analizele se făceau din trei în trei luni, cânt trebuiau făcute de trei ori pe săptămână. Nimeni nu a cerut biletul la control. Măreaţa încredere, într-o ţară dominată tocmai de lipsă de încredere, ascundea multe legături primejdioase. Zarvă mare. Anchete peste anchete. Apare în lumină o situaţie care te cruceşte. Pe tine, om de pe stradă, oricând posibil pacient, te sperie. O frică de origine necunoscută te cuprinde. Nu doresc să fiu apocaliptic, deoarece am fost şi eu pacient în două spitale din România, de unde am ieşit întărit. Dar acolo m-am convins că noi avem spitale pentru oameni cu venituri modeste. De la făcătorul de monumente funerare la impiegatul din Dej, de la gospodarul din Letca la cel cu condeiul. Acolo trăieşti cu speranţa. Dar ea nu este posibilă fără sprijinul medicilor, asistentelor. Dacă scriu acest text dovedeşte că eu am avut noroc de amândouă. Oamenii cei cu bani nu prea au încredere în medicina românească. Unii pleacă în Austria, alţii în Turcia. Noi rămânem aici să ne ducem crucea. Până o iau alţii şi ne-o pun la căpătâi. Revin la situaţia dezinfectanţilor. Medicii intervievaţi spun acum – cam târziu – că apa chioară pune în pericol sănătatea pacienţilor, dar şi a personalului medical. Stai şi te miri cum se pot întâmpla asemenea cutremure într-un sistem al unei ţări ce stă cu faţa spre civilizaţie. Prin care eu înţeleg sănătate şi educaţie. Adică o cultură a trupului şi a minţii. Dacă ne privim în oglindă, putem constata fără dificultate că avem multe lipsuri. Un medic, prieten, îmi spunea la Cluj că aparţine unui sistem halucinant. El, ca piesă a lui, nu poate face mare lucru pentru a-l schimba. Ci doar a-l ţine în viaţă. Sunt spitale în ţara asta, chiar în Baia Mare, în care te vindeci, nu te îmbolnăveşti. Constat o ciudăţenie: dacă apreciezi calităţile unui medic – specialist ori manager – eşti privit cu suspiciune. Dar să nu uit de apa chioară. De acest sindrom naţional. Conducerea Hexi Pharma şi-a recunsocut greşeala şi a închis prăvălia. Cu o seninătate enervantă. Asta pentru că pedepsele sunt zâmbitoare, care nu exprimă teamă. Deşi din societatea civilă au venit voci care spuneau că a avut loc o crimă cu premeditare. Spitale în colaps. Nimeni nu ştie câţi oameni au murit din pricina apei chioare. Dacă au murit. Dr. Monica Pop susţine că este o manipulare grosolană. Când a fost operată, chirurgii s-au spălat pe mâini cu ce au avut. Nici unul nu a făcut vreo infecţie. Cineva doreşte să distrugă sistemul de sănătate din România. Se vorbeşte de privatizarea spitalelor. Cine ar putea să le cumpere? Ce, marile combinate s-au vândut scump? Dr. Tănase spune: Spitalele publice trebuie să rămână publice! Înainte de a călători fraudulos prin această lume a sănătăţii, să spunem toţi: Biletul la control! Până nu dispare şi vatmanul tramvaiului numit dorinţă!
