• Imnul Naţional al României, cântecul drag inimilor noastre •
A izvorât din elanul Revoluţiei Române de la 1848-1849, de fapt din dorinţa descătuşării şi renaşterii unui întreg popor, din jertfele românilor de atunci şi dintr-o speranţă niciodată înfrântă. De-aici şi explicaţia mesajului atât de vibrant de libertate pe care îl poartă. „Un răsunet”, s-a numit iniţial poemul scris de Andrei Mureşanu (1816-1863), poet ale cărui obârşii se regăsesc în Maramureş, în ”ţara” voievozilor întemeietori.
Versurile ”Răsunetului” au circulat în secret între români de o parte şi de alta a Carpaţilor, în toate provinciile. Poemul a fost aşezat pe muzica cea mai potrivită de Anton Pann, devenind un cântec – miracol. Primul interpret al lui a fost cântăreţul Gheorghe Ucenescu, un tânăr din Braşov. Apoi cântecul ce avea să se cheme ”Deşteaptă-te, române!” şi-a luat zborul, nemaiputând fi stăvilit. I-a însufleţit pe români în marile încercări ce au urmat anilor revoluţiei paşoptiste, în Războiul de Independenţă, în Primul Război Mondial, în cel de al Doilea, mobilizând rezervele de energie pe care le mai avea acest popor.
Cântecul a împărtăşit apoi nedreptatea făcută multora dintre românii întorşi eroi din bătălii. A fost interzis în dictatură, cenzurat, mutilat şi astfel umilit, dar nu răpus, precum oamenii. O mare nevoie de curaj şi iar de însufeţire şi de speranţă pentru români a reînviat însă, cântecul ”Deşteaptă-te, române!”, reluat ca Imn Naţional.
Cântecul acesta a însoţit şi a înflăcărat generaţii după generaţii de români, în mari momente ale istoriei lor, urmându-le sau poate schimbându-le destinul. A fost şi a rămas dătător de putere, plecând parcă dintr-o taină, căci pentru fiecare dintre noi, rostirea versurilor, sau fredonarea melodiei înseamnă o înălţare şi o unică trăire sufletească. Iar intonarea lui în frumuseţe şi solemnitate ne încarcă de fiecare dată inimile de emoţie şi bucurie, de bunătate şi de speranţe şi măcar pentru o clipă, chiar de certitudine că lumea ar putea să fie bună, încăpătoare şi sigură pentru toţi, că răul ar putea fi răpus din nou, ca în atâtea alte rânduri. Pentru că imnul sufletului românesc ne-ar da putere să-l învingem iar!
„Deşteaptă-te, Române!”, cântecul care ne face mai bogaţi decât credem, păstrat cu sfinţenie printre bătrânele noastre cântece şi cântat cu lacrimile emoţiei în ochi, merită preţuit ca cel mai drag dintre toate, aşa cum numai Imnul naţional poate fi! Îl cinstim mereu şi îl sărbătorim în fiecare an de 29 iulie – Ziua Imnului Naţional al României.
Viorica URSU
