Asociația Patronală a Hotelurilor și Restaurantelor din România propune modificarea legislației privind bacșișul. Acesta ar trebui evidențiat separat pe bonul fiscal, fără a fi supus cotei de TVA. Pentru bacșișul încasat în cont bancar, suma reprezentând bacșișul oferit de client se evidențiază pe bonul fiscal, separat de contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate.
Potrivit propunerii, bacșișul nu se supune cotei de TVA pentru că nu este asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii. De asemenea, bacșișurile oferite de clienți se distribuie angajaților de către conducerea operatorului economic, iar veniturile din bacșiș obținute de persoanele fizice sunt considerate venituri din alte surse și impozitate la sursă prin aplicarea cotei de 10%.
Conform propunerii, operatorul economic va întocmi documente justificative privind încasarea sumelor din bacșiș de la clienți și distribuirea acestora către angajați și tot operatorul economic va evidenția în contabilitate operațiunile de încasare a sumelor din bacșiș și distribuirea acestora către angajați.
În ceea ce privește bacșișul cash, ospătarul ar trebui să fie obligat să-l declare la sfârșitul anului ca venit, urmând a fi impozitat cu 10%. În acest caz, bacșișul nu intră în responsabilitatea operatorilor.
Care este „cultura” bacșișului?
În lume, cultura bacșișului diferă de la o țară la alta. Dacă, în majoritatea statelor se lasă între 5 și 20% din valoarea totală a notei de plată ca „tip”, în statele arabe, acesta variază de la 5 la 35% din valoarea serviciilor.
Țări în care bacșișul se pune pe nota de plată, dar e cuviincios să mai lași și peste, sunt: Italia, Elveția, Columbia, Egipt, Bolivia. Țări în care bacșișul este inclus în notă și nu se așteaptă nimic în plus sunt Argentina, Franța, Brazilia. Țări în care nu se lasă bacșiș: Finlanda, Danemarca, Japonia, Noua Zeelandă, China. Țări în care clientul lasă între 10 și 20% din nota de plată: Germania, Marea Britanie, Cehia, Croația, Canada, Turcia, Grecia, Spania, Rusia, SUA.
În Uniunea Europeană, abordarea nu este unitară. Unele țări, cum ar fi Spania, Bulgaria, Ungaria, nu au nici o reglementare în legislație. Altele, însă, au prevederi în acest scop.
În Franța, bacșișul este inclus pe bonul fiscal, iar sumele astfel încasate de către companii sunt, ulterior, distribuite către angajați, conform legii. Se consideră însă a fi veniturile angajatorului, iar taxarea se face la angajator.
În alte state, de exemplu, în Germania, Italia sau Cehia, societățile includ fie în prețul produselor, fie pe un rând separat de pe bon o „taxă pentru servicii”, cuprinsă între 10%-15% din valoarea notei de plată. Sumele devin venit la nivelul companiei și, ulterior, sunt distribuite către angajați și impozitate ca atare.
În America, unele state chiar au încercat și au dat legi care să interzică bacșișul. Cele mai noi reglementări, propuse de Administrația Trump, în 2017, prevăd ca tipsul să revină angajatorului în totalitate, iar el să decidă împărțirea între stafful de servire și stafful din bucătărie. Acesta poate decide și să îl păstreze, legal. Angajatul are obligația să declare veniturile din tips, ce vor fi taxate cu 8%. În situația în care din salariu + tips, angajatul nu ajunge la un venit de minimum 7,25 dolari pe oră, angajatorul trebuie să suplimenteze cu bani pentru a-i asigura venitul minim. Angajatorul colectează impozitul pe venit, taxa de asigurare socială și taxa medicală pe veniturile din tips declarate de angajat.
