Banalizarea răului

0
475

Democraţia înseamnă libertate de exprimare, de alegere, de manifestare. Dar ce se întîmplă în aceste zile întrece oarecum cadrul democratic constituţional. Nu este vina celor care îşi exprimă protestul în stradă, ci este vina Constituţiei învechite, care dă importanţă mai puţină referendumului şi consultării alegătorilor. Statul ar trebui să fie supus poporului, după voinţa populară exprimată referendar.
Să fim atenţi, eşecurile democraţiei tind să se insinueze în viaţa noastră şi să se banalizeze. În plasa aceasta sînt prinşi cetăţenii care n-au încredere în propria lor judecată şi îi imită pe alţii. E uşor să strigi Jos!, protestatarii minoritari vor obţine demisia unor politicieni, dar nu vom respecta părerea majorităţii. Deocamdată, alegerile libere sînt singurul indicator democratic prin care poporul îşi poate spune părerea. Am putea, ar trebui să activăm şi alte pîrghii ale democraţiei, cum este aceea de a sonda opinia publică, de a afla părerea membrilor majori ai comunităţii, de a organiza referendumuri pentru ca statul local sau central să se ghideze în efectuarea cheltuielilor publice, orientîndu-le precis.
Dar nici măcar poporul n-are întotdeauna dreptate, istoria ne arată numeroase cazuri cînd majoritatea s-a supus unei figuri dominante, voinţa populară fiind manipulată grav. Am trecut chiar noi prin perioada în care românii au aplaudat şi au strigat cu tot glasul sloganuri în care nu credeau. Imitau comportamentul politic corect, pentru a nu risca nimic. Am înţeles atunci că trebuie să gîndim cu capul nostru, fără să fim influenţaţi. Dacă imităm comportamentele iraţionale, vom cădea în degradare, pînă la monstru. Răul se banalizează, se insinuează în viaţa noastră, ajungem să stăm cu el la masă, să credem că aşa este normal să fie. Dacă presiunea socială depăşeşte puterea de suportare, oamenii vor ajunge din nou să îşi nege propria personalitate şi umanitate. Nu vrem asta!
Strada strigă Jos, dar de fapt am vrea să strige Sus! Să fie constructivă, nu distructivă. Iniţiativa cetăţenească trebuie întărită, democraţia noastră să capete caracter referendar. Nimic fără voia alegătorilor majoritari, este sloganul democraţiei actuale, slăbite de reprezentarea defectuoasă a alegătorilor de către aleşi.
Fenomenul Strada este o reverberaţie a mişcării Anonymous din SUA, care organizează proteste împotriva capitalismului. Strada împotriva partidelor şi a oamenilor politici. Tinerii se angajează, aderă siguri la ceva încă neclar, sperînd că se va clarifica. Poate că vor de fapt modificarea democraţiei reprezentative, în care „politicienii aleşi decid”, şi transformarea într-o democraţie participativă, în care „poporul decide” şi „politicienii execută”. Desigur, vor apărea nemulţumiri şi privind execuţia, următorul ideal fiind democraţia în care poporul decide şi tot el execută, ceea ce ar semăna cu o … dictatură a poporului (sintagmă de urîtă aducere aminte).
Mesajul dat de stradă este unul de influenţare şi se pare că reuşeşte să convingă oamenii că răul e dat de corupţie. Corupţia, spunem, îi face pe cîţiva bogaţi şi pe cei mulţi îi duce la sărăcie, iar acest mesaj este desigur anticapitalist şi populist. Preşedintele ţării are de spus străzii un singur lucru, că noi oamenii, inclusiv tinerii protestatari, trebuie să fim la fel de indulgenţi cu cei din jurul nostru pe cît sîntem cu noi înşine. Este greşit să supraestimăm persoanele şi să subestimăm situaţiile.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.