Profesorul de filosofie, scriitorul şi jurnalistul Ciprian Apetrei, care este stabilit în Franţa, şi-a lansat în Baia Mare cărţile “Cel de la geam” şi “Poveşti călătoare”, apărut în două volume.
Dacă în cartea de proză scurtă, “Cel de la geam”, autorul vine cu o parte autobiografică, adunând întâmplări, momente din călătoriile sale între România şi Franţa, precum şi ficţiune, “Poveştile călătoare” relatează experienţe de viaţă ale românilor stabiliţi în afara ţării. Poveştile lui Ciprian Apetrei sunt diferite faţă de clişeele din presă care prezintă “fie poveşti extraordinare de succes despre românii din diaspora, fie poveşti mizerabile”.
Directorul Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” din Baia Mare, Teodor Ardelean, moderatorul evenimentului, a salutat demersul scriitoricesc al lui Ciprian Apetrei, de a lucra la “solidarizare, la adunarea spiritelor care gândesc la fel şi care doresc să se exprime… Identitatea unui sat e monografia satului, a unui judeţ e monografia, a unei ţări e enciclopedie. Dar cum ar suna să vorbim despre enciclopedia românilor din străinătate? Toţi avem o chemare a noastră, inclusiv către idealuri, către obiective. Cărţile acestea s-ar putea multiplica să ajungă şi în alte ţări, e minunat să continuaţi aşa ceva”.
De cealaltă parte, autorul volumelor, Ciprian Apetrei, a punctat faptul că şi-a dat seama că “tabloul” ce prezintă realitatea românilor din diaspora este unul “larg”. “Mulţi au plecat într-un entuziasm teribil şi nu au dat peste acel paradis. Foarte puţină lume s-a dus pregătită pentru ce e afară. Mulţi oameni nu numai că nu au găsit covrigii din coada câinelui, dar s-au întors mai mult muşcaţi de câine. Foarte puţini au avut curaj să povestească despre aceste lucruri. Am încercat să evit în poveştile călătoare, clişeele pe care le vedem în presă: poveştile extraordinare de succes, fie, dimpotrivă, şi din alea avem berechet, poveştile mizerabile: cei care ne fac de râs, cei care fură, au speriat lumea. Or între cele două sunt o mulţime de alţi oameni. Au reuşit mai mult, mai puţin, s-au lovit de ceva, şi-au revenit, au mers mai departe, mai aproape, s-au mai întors prin România. Tabloul e mult mai larg. Ca să putem înţelege această lume, avem nevoie de diversitate”, a punctat Ciprian Apetrei.
De altfel, în prefaţa “Poveştilor călătoare”, Cristian Crăciun sintetizează metaforic lumea din cele două volume. “A spus foarte frumos Cristian Crăciun în prefaţa primului volum că el vede această antologie ca pe un vitraliu. Sunt multe sticle colorate, diferite. Lumina trece prin toate, iar de partea cealaltă este coerenţa. Supraidentitatea celui plecat a fost o ipoteză cu care am plecat la drum şi anume că undeva, poveştile acestea se leagă. Chiar dacă sunt oameni de pregătire diferită, de vârste diferite, cumva există o supraidentitate a celui plecat. Şi de asta ne regăsim unii în poveştile altora”, a conchis autorul.
Despre autor și carte au mai vorbit Anamaria Peride, jurnalist radio, cea care a iniţiat un şir de emisiuni despre românii din diaspora, Mihai Nae, directorul Editurii Cartea sonoră, Cristina Mezei, profesor de pian în Danemarca și au răspuns provocării de a împărtăși un gând, o părere, toți cei prezenți în public.
