A 43-a ediție a Serilor de poezie de la Desești • Sub semnul păcii, pe covorul verde al curții părintești

3
378

Sunt decenii de când Gheorghe Pârja, neobosit ba chiar încăpățânat, organizează Serile de poezie de la Desești. L-a oprit doar pandemia, așa cum a spus-o în plen, plenul fiind unul atipic, cu o întâlnire a lumii poeziei și culturii maramureșene pe covorul verde, al curții casei părintești.
Manifestarea a debutat cu slujba de pomenire a poeților trecuți la cele veșnice, săvârșită în biserica monument UNESCO, al cărei hram a fost chiar acum. Preotul Ioan Ardelean a fost susținut de PS Teofil de Iberia, fiu al satului și prieten al poeziei și al organizatorilor. Biserica în sine este o lucrare de artă, în care dăinuie picturile naive ale pictorilor vremii.
Încet, încet, s-au adunat oamenii de cultură. Am revăzut oameni dragi, de la Gheorghe Bârlea la Vasile Morar și Lucian Perța.
Apoi, alaiul s-a mutat în curtea casei părintești a lui Gheorghe Pârja.
“Aceste seri de poezie le-am inițiat în 1979, în octombrie. Cu Nichita Stănescu, Gelu Flămând, martor fiind colegul de generație Andrei Făt.
Și s-au derulat… Am ajuns aici, azi la 43 de ani. Sunt încurajat de Primăria comunei Desești, de primarul Bohotici care a deschis poarta sufletului și ni s-a alăturat” – spune Gheorghe Pârja, în curtea casei sale, unde ne-a invitat pe covorul verde, nu pe cel roșu.
“Dacă putem avea mulți învățători, părinți nu. Prezenta preasfinției voastre e balsam pe suflet” – spune preotul paroh Ioan, la adresa PS Teofil de Iberia, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Spaniei și Portugaliei.
Care la rândul lui amintește că a debutat în… Graiul Maramureșului, cu o poezie dedicată lui Mihai Eminescu.
“A fost un risc al meu de a chema valori recunoscute ale literaturii române și a le pune pe iarbă, recunosc. Peste ani am avut emoții, când i-am propus Anei Blandiana să vină și n-a avut nici o reținere. La fel Adam Puslovic, a venit Gheorghe Grigurcu și s-a împăcat cu Nichita aici, sau Mircea Petean, Ioan Moldovan, Adrian a lui Gheorghe” – spune Gheorghe Pârja
Din discursurile ulterioare, a reieșit că odată cu premiul acordat poetului ieșean Nichita Danilov, se închide cercul, s-a ajuns… de la Nichita la Nichita. “Aici e o sămânță de univers pe care o putem proiecta la nivel global și avem ima­ginea a ceea ce-ar trebui să trăim de fapt. Eu am 42 de ani de când vin aici… La prima ediție am bâlbâit o poezie în căminul cultural din Desești, plin de emoție. Nichita Stănescu spunea că cel mai lung drum este de acasă până acasă, eu pot să spun că cel mai lung drum în literatură, aici, în Desești, e de la Nichita la… Nichita” – spune Adrian a lui Gheorghe, laureatul anului trecut, prezentând laureatul acestui an.
“Vă mulțumesc, sunt emoționat. Simt aici o parte din eternitate și din poezia vremurilor noastre. Adrian mi-a tăiat macaroana… Voiam să spun eu că cel mai lung drum e de la Nichita la Nichita, în alt sens. Uite, ideile circulă…” – spus laureatul Nichita Danilov.
Apoi, primarul Gheorghe Bohotici a dat premiul de poezie tinerei domnișoare Anastasia Herbil.
Și atmosfera de liniște, de pace, a continuat cu discuții între poeți, la firul ierbii, cu plăcinte, pancove și horincă, după care natura a atenționat, cu o ploicică specifică toamnei, că e vremea de mers în sala Căminului Cultural. “După ceremonia de înmânare a Marelui premiu Nichita Stănescu scriitorului ieșean Nichita Danilov, cu un laudațio făcut de Adrian a lui Gheorghe, deținătorul Marelui Premiu în 2019, a urmat recitalul de muzică și poezie. Un regal care a demonstrat cât de mult unesc cuvintele. Au citit versuri poeții participanți, din România, Ucraina (Cernăuți și Transcarpatia) și Serbia (Uzdin). Au debutat întru poezie și un grup de liceene din cenaclul Voci eminesciene, de la CN Mihai Eminescu. Au pigmentat poezia Alina Andreicuț, Sorina Gherman și Cosmin Lauran. De remarcat prezența PS Teofil de Iberia, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Spaniei și Portugaliei. Care i-a pomenit pe cei trecuți în veșnicie și i-a felicitat pe cei care dau viață frumosului prin cuvânt” – ne spune Viorica Pârja, neobosit organizator.
Sâmbătă, manifestarea a continuat cu Conferințele de la Desești “Puterea Cuvântului și Lumina Credinței”, la Căminul Cultural, iar duminică cu vernisajul Colecției “Artă și Solidaritate” și spectacolul generațiilor.

3 COMENTARII

  1. Și eu, la rândul meu, m-am așteptat să vă corectați singuri greșeala în privința unui nume, corect: Dinu Flămând, în loc de Gelu Flămând.

    • Stimata doamna/domn Aiurescu/Aiurel, Eu sunt in concediu in munti, plecat departe si premeditat de latraturi si muscaturi, prefer triluri si grohaituri. Dar cum va place enorm sa faceti Politia presei, va rog puneti mana si faceti Dvs corecturile necesare. Apreciez orice corectura ce ma face mai bun, cata vreme ele nu vin cu incrancenare. Va invit cu drag sa aiurati mai departe! Alexandru Ruja

  2. Se citește „laudțio”, dar se scrie cu „t”. E cuvânt latin, folosit în română în aceeași formă. (Alfabetul latin nu conținea litera „ț”.) De asemenea, laudatio este, inclusiv în română, de genul feminin (a se consulta DEX-ul și alte dicționare). Deci „o laudatio”.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.