Sate dosite • Lăpușeni ascunși bine de tot, de secole!

Nu există o explicație oficială, nici una simplă sau simplistă măcar, a existenței satelor ascunse prin Maramureș. Una e când vorbim de cătune, locuite temporar, peste vară, de oameni cu animale la păscut, deasupra satelor sau în munți. Alta e când ai sate, locuite de sute de ani, ascunse prin văgăuni. Culmea, ele sunt și printre cele mai frumoase sate ce pot fi văzute, iar exemplul grăitor e cel din Țara Lăpușului. Am căutat cele mai ascunse sate și ne-am întors cu urechile țiuind de atâta liniște…

Izvoarele-Bloaja, o altă lume

Unul dintre cele mai frumoase sate ascunse vederii este Izvoarele, din comuna Cernești. Lumea îl știe drept Bloaja, iar legenda, stranie repetiție, spune că odinioară unui nobil i s-a dat teren, de către orânduire, cât poate încercui într-o zi călare… ceea ce aduce perfect cu legenda fraților Florian și Luca ce au înființat satele de pe Culmea Prelucilor.

Conform recensământului din 2001, Izvoarele are 48 de locuitori…dar nu-i mai are. E o liniște de mormânt în sat, chiar dacă pe la case se văd urme de viețuire, ba chiar de conviețuire cu pădure, dat fiind TAF-urile omniprezente. Din Cernești pe drum asfaltat, după celelalte sate, dai de Izvoarele, sub pădure, pe un traseu ce a încurajat orășeni să-și ridice case de vacanță. Înainte de sat, în sat și la ieșire spre pădure, una fiind chiar fostul magazin forestier, refăcut. Dar nu s-a trăit întotdeauna bine aici. „A fost și greu în sat. N-aveam asfalt, era un noroi uneori de nu puteai ieși de aici. N-am avut curent electric pe stâlpi până la Revoluție, aveam pe vale o turbină”, ne spune un localnic, pensionar. Diferența față de centrul de comună e și una…meteorologica- în ziua vizitei noastre, am trecut din Cernești la Bloaja, de la 5 grade Celsius la două, de la ploaie la ninsoare și zăpadă așternută. Dincolo de sat, un paradis ce se cere descoperit… un drum forestier care te duce spre munții Lăpușului, lași în dreapta și în urmă Șatra Pintii iar în față… ai teoretic drumul județean ce leagă Cavnicul de Băiuț!!! Nu e accesibil decât 4×4, grație exploatărilor forestiere. La fel, un forestier ne avertizează să avem grijă, în zonă bântuie o ursoaică cu doi pui. De altfel, văzut de sus, din Google Earth, Bloaja are ca vecini mai degrabă satul Plopiș, orașul Cavnic sau Strâmbu Băiuț! Nici nu se simt foarte lăpușeni, dar nici chioreni și nici din Fisculaș. Sunt ei și gata!

Orășeni, dar ascunși bine!

Orașul Târgu Lăpuș are 13 sate aparținătoare, în concurență directă cu Copalnicul cel cu 12 sate. Absolut record, dacă e să te gândești că toate satele acelea au nevoi, cer drumuri, investiții, infrastructură. Dintre ele, două sunt ascunse bine de tot. Mergem prima dată spre Inău, traversăm satul Borcut și trecem prin Cheile Borcutului, unde pe vreme cu apă multă ai un pârâu superb paralel cu drumul, ba și o cascadă frumoasă.

Culmea, și satul acesta e la poalele Șetrei Pintii, dar în altă direcție. Are 251 de locuitori, teoretic și legenda spune că s-ar fi constituit ca un cuib de oameni certați cu legea, ascunși de autorități. Ar putea la fel de bine să nu fi fost adevărat. Interesant, centrul satului e cam și capătul său, cu o superbă biserică veche de lemn, o rară construcție total diferită de bisericile cunoscute. Se reclădește la acest moment căminul cultural, au școală si grădiniță modernizate, cam fără copii. Nici aici, la fel ca-n alte părți, cifrele recensământului de acum 12 ani nu mai au nici o legătură cu realitatea. Și unde oamenii apar în acte, ei sunt plecați în lume la muncă, dovadă stând casele mo­­derne, frumoase. Nu din Inău… de peste tot, de la Ungureni la Larga sau de peste Gutâi.

Satul însă îți lasă o senzație plăcută, de loc unde să-ți petreci bătrânețile departe de lume. Tot al orașului lăpușean e și sătucul Groape. Ăsta unu’ e chiar superb, e primul sat de pe Culmea Prelucilor, având la bază defileul Lăpușului. Primarul Mitru Leșe ne spune că satul are școala închisă, în conservare, iar copiii sunt transportați la școli în Răzoare sau în oraș. Aici urmează, prin programul Saligny, asfaltări de ulițe prin sat, separat de drumul de acces. Satul Groape are teoretic 76 de locuitori și e atestat în 1638. De pe drumul spre Preluca Veche îl vezi ca-n palmă, cu specificul de sat răsfirat, atrăgător, cu oameni ce se văd doar duminica la biserică.

Alte sate interesante, ascunse

Mai sunt sate interesante și bine ascunse în Țara Lăpușului. Ar fi Larga al comunei Suciu, cu 345 de locuitori cică, atestat în 1610, și el mai degrabă apropiat de Bistrița decât de Maramureș. Dar la fel de ascuns e și Vima Mare, Alt sat frumos, pe limita cu Sălajul, cu 396 locuitori, atestat în 1390. Are drum de acces atât spre Coroieni, cât și județean deja asfaltat spre Boiu, dar și spre Ileanda în Sălaj.

Pe limita Țării Lăpușului cu Chioarul ar mai fi Dealu Corbului cu 91 de locuitori la recensământ, și el bine ascuns, deocamdată protejat de turiști și de doritorii de case de vacanță datorită drumurilor proaste. O situație care se schimbă de la zi la zi, e în lucru drum ce va fi asfaltat de la Sălnița peste pod, spre sătuc. La fel, investițiile viitoare ale Copalnicului pe Culmea Prelucilor vor avea în atenție și acel „drum al Sapardului”, ce azi pare bombardat de Armata Roșie. La fel de frumoase, dar nu atât de izolate, sunt Aspra de pe Preluci și Jugăstreniul. Dar cu un drum, ar merita subliniat un lucru simplu, firesc, logic. Dacă tot nu este turism în zonă decât conjunctural, cum ar arăta un circuit al satelor ascunse, dar vii?