Fiecare dintre noi vede ceea ce trăim, cu toate că explicaţiile sunt în altă parte, nu ajung la urechea muritorului de rând, care este şi credincios, ştie că un bun creştin “crede şi nu cercetează”. Cu alte cuvinte: “Ascult şi mă supun” trebuie să fie lozinca de bază, de care cu greu ne-am despărţit şi acum revine din nou, te cuprinde ca o boare, îţi adoarme simţurile şi te poate supune, devenind suportul indiferent pe care se mulează o altă ţară, o altă religie şi alţi stăpâni.
Uitându-ne la drama refugiaţilor, la componenţa acestor valuri de emigranţi, se naşte o întrebare: Cum aceşti oameni tineri şi de vârstă încorporabilă îşi părăsesc locurile natale, trecând peste greutăţi incomensurabile şi ostilităţile acelora pe al căror pământ îl calcă. Emigraţia aceasta este privită cu bunăvoinţă, cu sentimente generoase, dar şi cu ostilitate. Nimeni nu este bucuros să-i încalci proprietatea, lucru pentru care în SUA poţi fi împuşcat. Noi europenii deocamdată ne lamentăm, suntem creştini şi ne spunem: “Să vedem cum se termină”.
Poporul nostru are legături cu Orientul Apropiat din vremuri imemoriale, le agreăm poveştile, cafeaua arabică, Creangă a scris povestea Harap Alb. Avem basme populare în care harapi (egipteni, sau persoane de rasă neagră) au răpit şi s-au căsătorit cu fete de pe aici. În armata romană erau toate naţiile, aşa că basmele au un suport real. Cu toate acestea, lumea se întreabă de această dată: “Ce doresc aceşti răsăriteni?” Cred că întrebarea nu-şi are rostul. “Cineva” le-a sugerat că Edenul nu este în Arabia, ci într-un ţinut din Vestul Europei. Eu cred că debarasarea de ţară a armatelor de tineri arabi, care se pot comporta şi aici ca o armată, s-a făcut în folosul unor recompense materiale. Să nu uităm că mai mult de un sfert din cei ce şi-au părăsit pământul sau nisipul natal devin victime sigure ale acestui exod. Deci “acel Cineva” care crede că este Dumnezeu pe acest pământ a început să îşi manifeste puterea, schimbând ceea ce nu a putut Napoleon, Hitler şi Stalin. Uite că se poate. Paşnic ne-am pierdut fabricile şi uzinele, acum paşnic ne vom pierde pămîntul şi ţara, pentru care unii cer bani pe loturi mici. De acum se vor lua regiuni, judeţe şi pe gratis, ba mai mult, tot noi îi vom hrăni pe viitorii ocupanţi, le vom da locuinţe, fostele cazărmi, căminele şcolilor desfiinţate şi locuinţele saşilor plecaţi. Se pune problema dacă emigranţii vor munci. Pe unii nu-i lasă religia, cum a fost cu fabrica de tractoare înstalată de români în Iran. (Toma G. ROCNEANU)
