Redacţia noastră se află în Piaţa Revoluţiei, traficul este intens, zgomotul maşinilor intră în birou prin fereastra deschisă. Deodată, scrîşnesc roţile frînate ale unei maşini şi se aude plînsetul unui copil. Doamne, pe trecerea de pietoni s-a întîmplat un alt accident! Mă ridic de la birou şi văd o fetiţă cu mama sa, se află pe trotuar, au scăpat ca prin urechile acului… Fenomenul se repetă, deci această trecere de pietoni trebuie semaforizată, în caz contrar aici se poate produce oricînd un accident grav!
Circulaţia pe drumurile publice s-a dezvoltat exponenţial, deodată cu progresul tehnologic şi creşterea standardului de viaţă. Aproape fiecare gospodărie are un autoturism, iar unele, chiar şi cîte două-trei. Traficul rutier a devenit un pericol pentru şoferi, iar în oraşe nu eşti în siguranţă nici ca pieton. Avem legi de circulaţie pe drumurile publice, pentru autovehicule şi pietoni. Avem coduri rutiere adaptate la normele europene. Dar nevoia de a ajunge rapid într-un alt loc devine acută, iar posibilitatea de apariţie a neatenţiei creşte cu cît traficul de vehicule şi oameni este mai intens. Permisul de conducere nu dă nici o garanţie (chiar dacă te crezi şofer bun, chiar dacă faci periodic verificări privind starea de sănătate a ochilor, urechilor şi a organismului în general). Oare conducătorul auto vede suficient de bine (chiar şi cu ochelari), aude suficient de bine şi are reacţie în timp suficient de bună pentru a aprecia pericolul şi a evita accidentul? Se adaugă starea tehnică a maşinilor, în 50% din cazuri lasă de dorit. Jumătate dintre autovehicule sînt mai vechi de 8 ani şi starea lor tehnică le-ar opri să circule.
Trăim în epoca vitezei şi dorim să mergem tot mai repede, 100 km/h poţi depăşi uşor cu motoarele moderne, iar apariţia bruscă în cale a unui obstacol la mai puţin de 50 m se termină cu accident. Viteza de reacţie a omului este depăşită de viteza maşinii. De aceea se petrec accidente, adesea mortale. Mii de români mor anual din cauza evenimentelor rutiere. Fenomenul este dramatic, dă consecinţe sociale şi economice grave. Datele statistice şi realităţile susţin amploarea acestui fenomen şi este necesar un cadru legislativ mai dinamic şi aplicarea unor metode de prevenire a accidentelor rutiere prin diminuarea incidenţei cauzelor acestui tip de criminalitate.
Strategia de transport a UE prevede că peste 50 de ani în localităţi nu vor mai circula maşini, ci doar pietoni şi biciclişti. Autovehiculele vor fi parcate în afara localităţilor. Ideea pare nerealistă, dar nepoţii noştri o vor accepta, primii care am accepta-o sîntem cei care am avut în familie morţi în accidente de circulaţie.
Pînă atunci, trebuie să reducem traficul rutier pe artere şi efectul va fi scăderea criminalităţii rutiere. Dar statul pune accent nu pe protejarea pietonilor, ci legea găseşte circumstanţe atenuante pentru şoferi, culpa fiind mereu invocată! E un joc absurd, de care peste 50 de ani urmaşii noştri vor rîde ca de-o prostie, nu vor înţelege cum de-am acceptat ca legile să fie contra vieţii. Omori un om cu maşina şi spui că nu ai vrut! Fenomenul este accentuat de neglijenţa administratorilor de drumuri, care dau prioritate traficului rutier – de unde se învîrte roata de acolo ies şi banii bugetari!
Parlamentul nu va lua măsuri ferme pentru a reduce numărul accidentelor de circulaţie, evidenţa fiind aceea că anual mii de oameni mor striviţi de maşini şi mii de oameni trăiesc cu pata de criminal pe frunte. Însă autorităţile pot să ia măsuri de la cele simple, cum ar fi montarea unui semafor, acolo unde se constată că au loc mai multe accidente minore, pentru a preveni accidentul grav. De aceea mă înfior cînd aud scrîşnet de frîne la trecerea de pietoni de lîngă redacţie. Sînt convins că mai sînt asemenea “zebre” periculoase în oraş!
