Cred că trăiesc într-o ţară suficient de liberă ca să spun lucrurilor pe nume. O fac în măsura în care mă pricep, dovedesc subiectul şi cred că este de interes pentru cititori. Şi, totuşi, sunt teme care se spun cu o jumătate de gură. Fiind socotite delicate. Şi mai trece o iarnă. Una dintre aceste realităţi este situaţia românilor din Harghita şi Covasna. Despre care se vorbeşte foarte puţin. Mai am colegi de facultate în zonă, prieteni scriitori, care îmi mai schiţează întâmplări ce fac parte dintr-un film dramatic.
Recent, am dat peste un document oficial. Este vorba de alocuţiunea dr. Ioan Lăcătuşu, coordonatorul Centrului European de Studii Covasna – Harghita, susţinută în Aula Mare a Academiei Române, de Ziua Naţională a României. După ce a evocat contribuţia românilor din fostele Scaune secuieşti la înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri, prin truda preoţilor şi învăţătorilor, prin jertfa de sânge a tinerilor ostaşi, s-a apropiat de realitatea cotidiană.
O primă şi mare îngrijorare este cauzată de faptul că din datele oficiale ale recensămintelor rezultă că după 1989, în majoritatea localităţilor cu populaţie etnic mixtă, populaţia românească a cunoscut un accentuat şi artificial proces de scădere numerică, constată dr. Lăcătuşu. Dacă actuala situaţie continuă, populaţia românească din majoritatea localităţilor din Covasna şi Harghita se va diminua, mergând până la dispariţie.
Acum suntem în al zecelea ceas, spune un român din Belin. Deci nu e totul pierdut. Acolo, arată cercetătorul, românii au statut de facto, de minoritate numerică locală, discriminată negativ, în plan local, în mass media şi în politica naţională. Nu au putere politică şi nici mijloace de exprimare eficiente. Mai constată omul din zonă că populaţia românească este nesocotită, marginalizată şi tratată ca o populaţie aservită, neexistând egalitate de şanse în obţinerea unui loc de muncă şi nici un comportament civic prietenesc.
În administraţie se pretinde cunoaşterea limbii maghiare. Gravă discriminare în privinţa finanţării proiectelor de dezvoltare locală. Comunitatea maghiară beneficiază de trei surse: de la bugetul României, în calitate de minoritate naţională, de la bugetele locale, gestionate tot de ea, în calitate de majoritate locală, şi de la guvernul Ungariei, din capitolul destinat maghiarilor de peste graniţă.
Domnul Lăcătuşu mai afirmă că nu este respectat statutul limbii române, ca singura limbă oficială în administraţie. Puţinii consilieri români ascultă la căşti, într-o traducere aproximativă. Sunt excluse istoria şi cultura română din manifestările culturale organizate de instituţiile publice. Monografiile locale, albumele, pliantele prezintă caracterul monoetnic al celor două judeţe, ocolind patrimoniul românesc. Marginalizarea instituţiilor şi simbolurilor româneşti face parte dintr-o strategie de ocupare simbolică a spaţiului public, exclusiv cu monumente şi simboluri maghiare. Starea de fapt, cu agravarea situaţiei, prin demersuri separatiste, este trecută cu vederea, sau încurajată tacit. S-au dovedit complicitatea politico-economică şi lipsa de reacţie a instituţiilor statului român.
În Aula Mare a Academiei Române, domnul Lăcătuşu a solicitat Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului României să adopte un set de măsuri pentru respectarea dreptului constituţional la identitatea naţională în zonă. Cea mai importantă realizare a românilor din această parte de ţară a fost înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cu o păstorire rodnică, până în urmă cu trei ani, a IPS Ioan Selejan. Care spunea, la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului: „Sunt români aici care vorbesc doar cu Dumnezeu în limba română, la biserică.”
Românii din Harghita şi Covasna doresc să aniverseze Centenarul Marii Uniri într-un stat unitar, fără enclave etnice în inima sa. Cu convingerea că în decursul istoriei, locul secuilor a fost alături de români. Despre slăbirea comunităţii româneşti din Harghita şi Covasna, extrem de interesantă şi relevantă rămâne cercetarea de teren efectuată de Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, făcută cu studenţi de la universităţile din Bucureşti şi Craiova, în 2011.
Raportul începe cu aceste cuvinte: Judeţele Harghita şi Covasna stau sub semnul unei urgenţe, pentru că nimeni dintre cei care ar trebui să vegheze asupra integrităţii comunităţii româneşti nu îşi asumă vreo responsabilitate.
Trăim un timp în care chiar istoria devine obraznică în schimbarea ei.
