În şcoală politica este interzisă, aparent subiectul nu pare să fie de actualitate. Nu ştiu ce au luat în calcul, în urmă cu mai mulţi ani, autorii acestei măsuri care astăzi necesită precizări şi corecţii. Cadrele didactice nu fac obiectul discuţiei. Ca orice cetăţean se bucură de drepturile şi libertăţile oferite de esenţa democraţiei. În toate instituţiile statului, politicienii intră în „gura” cetăţenilor unde sînt vorbiţi de rău sau de bine. Şcoala nu trebuie să facă excepţie. Cu elevii orice dezbatere iniţiată pe teme pur politice, pînă la vîrsta majoratului, este sortită eşecului. Niciun cadru didactic nu face imprudenţa să-şi exprime în faţa elevilor propriile opţiuni politice. Ar fi curată pierdere de vreme. Din politica actuală nici adulţii nu înţeleg mare lucru. Cu atît mai puţin pricep şcolarii, chinuiţi de preocupările şi priorităţile şcolii. Dacă societatea vorbeşte de politici publice, şcoala şi familia au obligaţia să gîndească politici educaţionale constructive. Care la ora actuală fie că sînt extrem de firave sau lipsesc cu desăvîrşire. Să nu uităm vîrsta partenerilor care necesită educaţie şi pregătire pentru viaţă. Tehnologia informaţiei nu a schimbat trăsăturile umane specifice copilăriei de ieri şi de azi. Inocenţa şi sinceritatea copiilor sînt proverbiale şi rămîn perfect valabile. Ei cred în ce văd şi aud, indiferent de împrejurările în care se găsesc. Amintirile din copilărie nu sînt vorbe în vînt, ele rămîn în memoria de lungă durată. Întîmplător sau cu bună ştiinţă, copiii sînt martorii unor evenimente care depăşesc puterea lor de înţelegere. Cei mărişori ar avea nevoie de explicaţii venite din partea adulţilor. Care întîrzie sau nu mai vin deloc. Pentru cei mici oricum ele ar fi inutile. Într-un astfel de context, copilul rămîne descoperit şi riscă să-şi formeze în mentalul lui firav o imagine deformată asupra realităţii şi lumii în care trăieşte. Am rămas surprins de mulţimea copiilor care în ultima vreme participă la proteste şi manifestaţii. Chiar dacă sînt însoţiţi de părinţi şi la o oră tîrzie din noapte, la un astfel de eveniment nu au ce căuta. Făcînd un exerciţiu de imagine, m-am regăsit în postura părintelui întrebat de propriul copil. Care-i problema cu „ciuma roşie?” Sau, de ce nenea de alături strigă în gura mare unui demnitar de rang înalt „Ieşi afară, javră ordinară!” Ce poate înţelege un copil cînd în jurul lui mass-media promovează numai lucruri rele. Părinţii trebuie să-i ferească pe copii de evenimente nocive unde se spun vorbe grele, se cultivă răutatea, agresivitatea, ura, egoismul şi nu de puţine ori violenţa. Lipsa unui dram de patriotism şi comportamentul civic defectuos al tinerilor de azi sînt trăsături ale educaţiei total abandonate de şcoală, familie şi societate. Cu toate neîmplinirile, despre educaţie, regimul comunist a avut o viziune mai eficientă. Că multe aspecte au fost denaturate şi alterate este un adevăr incontestabil. Ce-i drept, educaţia patriotică s-a făcut forţat dar a fost mai bună decît deloc. Azi să vorbeşti tinerilor despre patrie, patriotism, despre înaintaşii care au marcat evenimente istorice puse la temelia ţării este o adevărată aventură. La ora actuală, gîndul tinerilor este să plece din ţară, unde, nu se ştie. În domeniul educaţiei, şcoala şi familia zilelor noastre mari minuni nu pot face iar societatea are alte priorităţi. Şi totuşi, pentru elevii mai mari, o soluţie stă la îndemîna şcolii. După majorat, adolescenţii devin cetăţeni cu drepturi egale de care ar fi bine să beneficieze. Legat de şcoală, în ultima perioadă am auzit idei aberante care ar viza studiul holocaustului sau condamnarea comunismului. Sînt prostii ce depăşesc dimensiunile autorilor necunoscuţi. În ultima clasă de liceu, sau terminală, dintr-o altă formă de învăţămînt, absolvenţii ar avea nevoie de cunoştinţe civice utile, în măsură să-i mobilizeze pentru a deveni participanţi activi la viaţa societăţii. În ultimele zile s-au vehiculat o serie de noţiuni precizate în Constituţie, în diferite forme de legislaţie, despre care tinerii nu deţin informaţii. Dreptul lor de a merge la vot pentru societate este esenţial. Cei din fruntea educaţiei şi nu numai au obligaţia ca tinerii să nu cadă în capcana manipulării şi dezinformării. La rîndul lor şi ei ar fi bine să nu uite că viitorul le aparţine.
Prof. Vasile ILUŢ
