S-au scurs 55 de ani de la dispariţia unui mare artist din Şcoala de pictură băimăreană, care şi-a legat destinul artistic de urbea noastră. Alexandru Ziffer a fost un mare colorist, intens preocupat de valorificarea formelor masive, cu dragoste pentru natură, adept al culorilor deschise, care i-au asigurat celebritatea, fiind pictorul răsfăţat al presei şi al publicului.
Marele artist s-a născut la Eger, în 1880, dintr-o familie de învăţători. La 7 ani, s-a îmbolnăvit de scarlatină şi în urma unor operaţii a rămas cu un picior mai scurt şi aproape surd. Aceste defecte fizice aveau să stimuleze antipatia mamei vitrege, care l-a tratat ca pe o fiinţă blestemată. Urmarea a fost instalarea unui comportament irascibil, alături de voinţa de a-şi impune personalitatea.
Al. Ziffer a urmat un an, 1894, Şcoala de desen industrial la Budapesta, după care se înscria la Secţia de pictură decorativă a Şcolii de artă industrială. În anul 1900 a întrerupt şcoala, înainte de a-şi lua diploma, dar a început să expună la Paris. A plecat la Academia din München, în clasa lui Raup, şi apoi la o şcoală particulară a lui Ažbe. În 1901, s-a înscris la şcoala particulară a lui Hollósy Simon, iar în 1906, a venit în Baia Mare, unde, cu unele întreruperi, a locuit până la sfârşitul vieţii. Începând cu 1906, creaţia sa a fost întâlnită în expoziţii la Budapesta, apoi la Paris, în 1911. În 1910, s-a căsătorit cu pictoriţa nemţoaică Khäte Beckhaus. În 1926, Alexandru Ziffer a ocupat postul de profesor la Şcoala liberă de pictură din Baia Mare. După numai un an, a renunţat la această funcţie. Nu era de acord cu concepţiile artistice ale şcolii. S-a consacrat exclusiv creaţiei plastice, dovadă expoziţiile organizate la Berlin, Hamburg şi Kosice. În 1939, ia parte la Expoziţia Artiştilor Plastici din Baia Mare, organizată la Bucureşti. Expune apoi la Cluj (1946, 1947). În anul 1931 Al. Ziffer s-a separat de Societatea pictorilor din Baia Mare, nefiind de acord cu principiile conducerii societăţii. În 1949 artistul s-a căsătorit cu Cornelia Brânzei, având împreună doi copii.
Alexandru Ziffer a depus o activitate intensă pe tărâm obştesc artistic. În 1936, a fost ales în Comitetul de conducere a Sindicatului artiştilor pictori din Ardeal şi Banat. În 1937, vicepreşedinte al Societăţii artiştilor plastici din Baia Mare. S-a stins din viaţă în 1962.
Prin 1953, clasa noastră de la Şcoala Tehnică Minieră, împreună cu dirigintele, prof. Ion Crişan, am făcut o vizită la casa artistului, pe str. Minerilor, lângă fostul Spital de boli contagioase, unde i-am putut admira o serie de lucrări şi portrete. Artistul avea 73 de ani. Pereţii casei sale încăpătoare erau ticsiţi cu tablouri, care de care mai atractive. Era un colorist neîntrecut, ştia să bucure sufletele iubitorilor de frumos.
În 1957, a fost organizată o retrospectivă Ziffer în sălile Muzeului de Artă din Baia Mare, sălile au fost pline cu admiratori. L-am mai văzut prin oraş, era cu mâna la pălărie, neprididind să-şi salute admiratorii. Contemporanii îl ştiau şi îl caracterizau ca „domnar de soi”, dincolo de caracterul lui dificil.
Pamfil Bilţiu
