Ioan Ciocotișan, președintele Asociației crescătorilor de animale Groșeana, ne-a invitat săptămîna trecută să vedem ce lucrări se fac pe pășunea comunală a satului Groși, în acest an, din banii primiți de la APIA pentru anul 2019. Recunoaște că între crescătorii de animale apar dispute și nemulțumiri, dar așa se întîmplă mereu cînd e vorba de bani și un bun public, fiecare ar vrea să-l administreze în interesul său, nu al grupului. Ioan Ciocotișan se ocupă de pășune de mulți ani, așa că în anul viitor, cînd expiră contractul de închiriere, pot veni alte asociații sau alte persoane să preia administrarea pășunii comunale, din cauza faptului că „eu m-am săturat de atîtea acuzații, pînă la DNA!”
Există trei metode de administrare a pășunii. Printr-o asociație sătească, prin mai multe asociații, care să închirieze de la primărie cîte un trup de pășune, sau prin închirierea individuală, de către fiecare proprietar de animale, a unei suprafețe pentru animalele sale. La fiecare metodă există avantaje și dezavantaje, părerea noastră fiind aceea că primarul ar trebui să inițieze o consultare publică, pentru a afla opinia gospodarilor și fermierilor care scot animale la pășunat.
Ioan Florin Urs, președintele executiv al Centrului județean Maramureș al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ne spune că primăriile și consiliile locale trebuie să respecte Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34 din 2013, în care se specifică metodele prin care pot fi închiriate, concesionate sau atribuite pășunile comunale către crescători, prin intemediul unei asociații, prin mai multe asociații sau prin închiriere direct către crescătorii de animale persoane fizice, în parte sau în grup de doi sau mai mulți crescători. Pentru a putea atribui pășunea doar crescătorilor din sat, unele primării au trecut izlazul din domeniul public în domeniul privat al comunei.
Multe consilii locale au introdus pășunea comunală în intravilan și au permis scoaterea unor suprafețe de pășune din circuitul agricol. Așa s-a întîmplat și la Groși, unde pe pășunea satului au apărut tot felul de construcții: clinică medicală privată, teren de sport, locuințe proprietate personală și asaltul împotriva pășunii continuă. Crescătorii de animale nu sînt de acord ca suprafața de pășune să scadă și acuză primăria și consiliul local că nu respectă legea zootehniei, care impune păstrarea suprafeței totale de pășune sătească.
Ioan Ciocotișan ne spune că a executat lucrări pe pășunea satului Groși la înțelegere cu crescătorii membri ai asociației Groșeana, a căror primă obligație este să-și achite cotizația anuală. Cei care nu au avut bunăvoința să-și achite cotizația anuală, au fost excluși din asociație, conform statutului.
În anii în care ciurda satului era dată la vărat în grija unui ciurdar, erau de folos fîntînile cu cumpănă, din care ciurdarul scotea apă cu găleata, pentru adăparea animalelor. Dar în ultimii ani a fost tot mai greu să găsească un ciurdar serios, așa că unii crescători au propus introducerea „păstorului electric”, a așa-zisului gard electric – însă nu mai era cine să adapte animalele la amiază! Așa că membrii asociației au decis să construiască baraje de pămînt, în spatele cărora se adună apă din precipitații, iar animalele se duc singure să se adapte.
În 31 martie 2020, un excavator lucra la finalizarea a două baraje de pămînt, în aval de care vor fi construite adăpători, astfel ca vacile să aibă apă la discreție. Urmează ca din banii pe anul 2019 să fie construit și un umbrar, astfel ca vitele să fie protejate de soare în perioada rumegatului de la amiază. Mai sînt lucrări de făcut, cosirea ferigii și a pipirigului, curățarea tufelor de vegetație nedorită (mur, măceș, plop), lucrări care trebuie făcute periodic. Dar, în general, pășunea satului Groși, cele circa 150 ha, este bine întreținută – ne spune Ioan Ciocotișan, ca drept la replică față de afirmațiile unor crescători care nu mai fac parte din asociație („nu și-au plătit cotizația anuală”, spune președintele).
