Când se schimbă lumea, se caută gropari care să pună cruce ideilor valoroase, sănătoase, luminate prin vreme, care pot face bine timpului ce vine. Și celui pe care-l trăim. Doamna Magda Ursache, criticul literar care cunoaște aceste răni, îmi atrage atenția că au apărut listașii. Adică niște condeieri plini de ambiții și de ranchiuni. Parcă ar răspunde unor comenzi venite din umbră, care doresc ca albul să devină cenușiu, sau chiar negru. Ei au făcut liste cu scriitori, de evacuare din literatură. Adică să nu-i mai citim, întrucât timpul lor a trecut, generațiile noi au altă direcție în cultură. Se începe de la școală, din manualele școlare, din matca valorilor naționale. Și așa se merge din aberație în aberație.
Eminescu este mai greu de urnit din panteon, dar se încearcă. Cică a blocat capitalul străin care a contribuit la modernizarea României. Cei care au venit cu drumurile de fier au omorât cântecele românilor. De opera lui Eminescu, de interpretarea ei, se apucă personaje care nu au habar de virtuțile unice ale ei. Cum morișca minții unora nu se învârte, se ajunge la decizii care ne aruncă cu decenii în urmă. La întâlnirea scriitorilor de la Iași, unde am participat, am aflat că un consilier, membru al unui partid care se vrea reformist, a găsit o cale să taie fondurile pentru un Festival de Poezie cu participare internațională, numai pentru că purta numele lui Eminescu. Mi se pare strigător la cer! Sunt semnale îngrijorătoare, venite din lumea cenușie a deciziilor.
Îmi aduc aminte de poziția unui intelectual, cu reușite în gândire, care a lansat, la cumpăna de veac și de mileniu, ideea că Eminescu nu mai este actual. Și scrie omul: „Ca poet național, Eminescu nu mai poate supraviețui, deoarece noi am ieșit din zodia naționalului.” Deci trebuie să ne tămăduim de Eminescu, ca poet național, că acum a devenit incorect politic. Comentarii pe această temă am auzit și din partea unui parlamentar care și-a propus să salveze România și prin înlăturarea Poetului de pe soclu. Apoi, este luat la analiză penibilă Mihai Sadoveanu. Eu vorbesc de scriitor, cel care a dat prozei românești capodopere. Unora nu le mai place Sadoveanu. Schimbați lectura, dar nu vorbiți de cenușă în preajma cărților lui! Au făcut-o rușinos ucigașii marelui Iorga, când i-au ars cărțile în piața publică.
Făcătorii de liste toxice afurisesc satul românesc și țăranul care a ținut țara. Dar și pe scriitorii care au scris despre acea lume și oamenii ei. Așa nu putea lipsi de pe listă Marin Preda, cu a lui proză cu țărani. Cei furioși și atei i-au găsit pricini și marelui prozator. Pe alocuri, l-au scos și din manuale. Știți, ce nu știu eu? Cine hotărăște cine intră și nu intră în manuale? O să-mi spuneți că autorii. Dar autorii ce criterii au? Întrebări, întrebări… După comentariile din presă simt că plutește în jurul acestui subiect, extrem de important, și un aer ideologic. Parcă este o ciudată conjurație în jurul valorilor.
Ce să mai cred când s-a dat semnal de ieșire din scenă a prozei lui Rebreanu, care avea crezul: „Literatură fără țară nu există!” Când ne-am apucat de noua democrație a apărut istoricul Lucian Boia, care ne-a propus o Românie altfel. Adică România este un stat artificial, care n-ar trebui să existe. Românii sunt întârziați istoric, cultural, educațional. Mereu la coada Europei. România este un stat neguvernabil, latinitatea este imaginară. Din păcate, asemenea răutăți istorice au început să prindă cheag la unii și la alții. Este ușor de observat că a fost folosită spuma păcatelor noastre, devenite teorie istorică. Dacă am ajuns până aici, se vede că românii au avut tenacitate prin vreme, convertită și în izbânzi evidente și recunoscute.
Trăim o vreme în care clișeele negative despre români au devenit ispititoare, pe placul multora. Pericolul este că se pune la colț literatura de valoare. Adică scriitorii care nu au ținut seama de doctrină: Marin Preda, D.R. Popescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Fănuș Neagu, Constantin Țoiu, George Bălăiță. Mai căutați și dumneavoastră! Mai sunt, mai ales printre poeți. Cu ei s-au întocmit listele toxice. Închei cu opinia doamnei Magda Ursache: „Cultura cu sens unic pare a se prăvăli din nou peste noi. Mediocritatea este mereu agresivă, iar vaccin pentru acest virus nu s-a găsit. Ce-i de făcut?”
Gândește, scrie, citește și fă ce vrei: ești un om liber! În această ipostază, mă opun sever listelor toxice. Care îmi aduc aminte de poliția gândirii din romanul lui Orwell, “1984.” Sau de proletcultismul românesc, care a șubrezit coloana vertebrală a valorilor noastre.
