Îmi pun întrebarea, ca mulți confrați din generația mea literară, ce vine după noi? În ultimele trei decenii s-au conturat câteva fluxuri lirice, epice și critice, cu nume care lucesc în peisajul contemporan, dar parcă pe an ce trece simt o rarefiere a valorilor, ori o crudă invazie a mediocrității. Cred că generațiile trebuie să comunice între ele, că nu se naște niciun scriitor din simpla, așanumita inspirație. Cei mai temeinici maeștri sunt cărțile unor nume validate de canonul literar. Un tânăr scriitor are nevoie de confirmarea celor din generația precedentă. Trăim într-o lume mai puțin prielnică literaturii. Și totuși ea răzbate prin capcanele acestei vremi. Când aud un cuvânt primenitor, care poartă sămânța ce dă certitudini, tresar și întind mâna să urce pe scenă.
Ochiul meu este îndreptat în primul rând spre Maramureș. Așa mi s-a întâmplat cu poetul Ciprian Coc, o voce lirică bine conturată, care s-a plămădit în singurătate, unde s-a căutat pe sine, în lupta cu sine. Deși stau într-un pavilion, cu orizonturi suficient de largi spre lumea literară, pe Ciprian Coc nu l-am văzut urcând potecile muntelui. Până într-o zi, când destinul, care mai face și fapte bune, mi l-a scos în cale în ipostaza de poet. Am deslușit, în poemele lui, un plan reflexiv al discursului liric, un registru imagistic bine temperat, o stare de neliniște a căutării înțelesurilor care ne înconjoară. Colinele și văile vieții prin care a trecut autorul sunt subtil transfigurate liric în volumul de debut “REGĂSIRI (poeme mai vechi și noi)”, Editura Cromatica, Baia Mare, 2021.
Despre această carte de versuri a scris, recent, o cronică literară Raluca Hășmășan în revista „Nord Literar” (iulie-august), în care constată că „poetul și-a construit, cu migală și dăruire, un discurs liric armonios, orientat spre confesiunea directă a stărilor intime, spre meditație și spre regăsirea de sine.” Dar Ciprian Coc a renunțat la discreție, deoarece ca etnolog, prin formare universitară și pasiune pentru tradiții și obiceiuri, este autorul apreciatului studiu „Păstoritul la Botiza”, apărut anul trecut la Editura Etnologica din Baia Mare. Ciprian Coc este și autorul unui „Jurnal 1983 – 2020,” o narațiune de mari dimensiuni, care îi consacră și harul de povestitor.
Cine este Ciprian Coc? Pe supracoperta acestui tom autobiografic am citit un portret lămuritor pentru scrisul lui: „La capătul unui drum lung și sinuos, care a trecut, printre altele, printr-un liceu industrial din Baia Mare, printr-o cazarmă din Lăculețe (Dâmbovița), prin locurile de muncă supra și subterane ale minelor din Băiuț, prin prietenoase, ori mai puțin prietenoase locuri din Austria și Italia, apoi prin săli de curs și amfiteatre și săli de lectură din Baia Mare, prin codri seculari și stâne din Munții Lăpușului, după ce devine licențiat în Geografie și urmează un masterat în Etnologie și Antropologie Socială, Ciprian Coc revine în grădina părintească din Strâmbu-Băiuț, aducând aici două case vechi tradiționale din Botiza, pe care le ridică și amenajează pentru a fi loc de refugiu fizic și spiritual și unde, pe vreme de pandemie, transcrie în format electronic cele 18 caiete ale Jurnalului, ținut încă din adolescență, cu însemnări zilnice, care au constituit, la vremea scrierii lor, adevărate exerciții de sinceritate, față de el însuși.”
În timp ce traversa aceste probe de viață și pregătire profesională, Ciprian Coc își construia, cu discreție, o lume cu ajutorul cuvintelor. De la mărturisiri și evocări, la cercetarea păstoritului ajunge la transfigurarea prin intermediul sensibilității lirice. În volumul de poeme se observă tonul clar și sigur, unitatea ideilor. Descoperim atât gravitatea sentimentelor, cât și masca surâzătoare a motivului liric. Evocă frumusețea din tiparele lucrurilor, dar și dramele ascunse în ele. Peste poemele lui Ciprian Coc adie atât aripa binefăcătoare a lui Lucian Blaga, motivul obârșiilor, dar și răsfățurile verbale, uneori șirete ale lui Nichita. Așa a reușit poetul să iasă din crisalida discreției și să aterizeze în peisajul liric al reușitei.
P.S. Duminică, în crucea amiezii, volumul de versuri REGĂSIRI va fi lansat în locul de baștină al autorului, la Strâmbu-Băiuț. Vor fi prezenți la eveniment membri ai Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj, Reprezentanța Maramureș.
