În lumea civilizată, rolul formelor de școlarizare postgimnaziale este să pregătească forță de muncă calificată pentru societate și piața muncii. Durata și echilibrul relației sunt condiționate de natura, stabilitatea și performanța economiei. Generațiile vârstnice, azi pensionate, își amintesc de economia României din regimul trecut. Centralizată și rigidă, s-a bazat pe schimburi comerciale, în majoritatea lor, efectuate între fostele țări socialiste prietene, membre CAER. Forța de muncă, în curs de pregătire în școli sau în activitate, a avut locurile de muncă asigurate, iar problema șomajului a fost exclusă. Autoritățile vremii au încurajat și stimulat munca, nu lenea și distracția excesivă. Am avut ocazia să cunosc cum funcționa pe bază de contract relația între liceele industriale, școlile profesionale sau de maiștri cu unitățile industriale și meșteșugărești din orașele județului. Faptul că economia de piață funcționează pe principiul cerere-ofertă nu poate garanta durata relației cu școala pe o perioadă nedeterminată. Dacă un produs nu are piață de desfacere, unitatea nu mai face angajări și într-un timp relativ scurt riscă să intre în faliment, iar personalul merge în șomaj. Relația dintre școală și economie s-a deteriorat sau a dispărut în primii ani ai democrației, odată cu dezmembrarea industriei, în mare parte, trimisă la fier vechi. Context în care școala, la îndemână, nu a avut decât o singură soluție. Să-și continue activitatea, în ideea că viitorii absolvenți își vor găsi în final un loc de muncă sau că vor pleca la muncă în străinătate. Deși majoritatea sectoarelor din industrie și întregul sector agricol s-au privatizat, formele de școlarizare care oferă forță de muncă sunt aceleași, moștenite din vremea comunismului. Neschimbat a rămas inclusiv statutul categoriilor sociale, stabilit de nivelul studiilor absolvite. În societate, muncitorii, maiștrii și tehnicienii sunt cotați ca meseriași, iar absolvenții cu studii superioare ca intelectuali. La absolvire, toți beneficiază de documente oficiale: certificate, diplome, atestate, masterate și cei cu multă școală de doctorate fără număr. Situație în care, cu bune și rele, școala își încheie misiunea și absolvenții așteaptă ca piața muncii să-și intre în atribuții. Metaforic vorbind, dacă absolvenții își vor găsi un loc de muncă, cu diploma vor merge la “sapă”. Altfel, în așteptarea unor vremuri mai bune, documentul va fi pus la conservat. În ultimii ani, industria și-a mai revenit și ar avea nevoie de muncitori calificați. Însă, din cauza taxelor și impozitelor mari, IMM-urile angajaților nu le pot oferi decât salariul minim pe economie. La situația cunoscută de tinerii absolvenți și părinți, se adaugă nesiguranța locurilor de muncă. Industria mică și mijlocie este vulnerabilă, din motive diverse, multe firme dispar de pe piața muncii. Motiv pentru care mulți școlari de-abia așteaptă să-și încheie școala, încât să poată merge la muncă în străinătate. Mai nou, în media și spațiul public, se vorbește că în sfârșit politicienii (nu se știe care) au ajuns la concluzia că în condițiile economiei de piață concurențială, țara are nevoie de reindustrializare. Da, însă adaptarea școlii din mers la noile meserii și profesii presupune strategii pe termen lung, curaj, competență și profesionalism. Dacă specialiștii noștri vor fi capabili să transforme visele în realitate rămâne de văzut. Relația dintre școală și piața muncii în societatea românească ultraconservatoare este afectată de percepția greșită a muncii fizice și intelectuale de părinți și opinia publică. În democrație, părinții și-au atins scopul de a-și vedea odraslele posesoare de diplome (unii cu două sau trei) universitare absolvite la facultăți de stat sau particulare. De exemplu, în timp ce populația școlară numeric scade, facultățile de profil scot pe bandă absolvenți care se plimbă de la o școală la alta. Pe motiv că sectorul universitar este autonom, un fel de “stat în stat”, nimeni nu urmărește calitatea studenților, a cadrelor didactice, nici traseul tinerilor după absolvire. Câtă vreme funcțiile de conducere, din sectoarele neproductive ale societății, ajung pe mâna unor personaje neprofesioniste, incompetența și iresponsabilitatea vor continua să-și facă de cap. Nu știu dacă mai este vreo țară în care absolvenții de liceu, fără să fi muncit o zi, să intre direct în șomaj, să beneficieze de ajutoare nelimitate și nejustificate. Pentru mulți tineri, democrația a născut o nouă profesie. Statul la stat, pe bani publici degeaba.
prof. Vasile ILUȚ
