În ajunul Sfintelor Sărbători Pascale, am primit, eu și doamna Viorica, invitația de a participa la sărbătorirea a trei decenii de la apariția primului număr al revistei LUMINĂ LINĂ, revistă de spiritualitate și cultură românească din New York. Autorul acestei isprăvi publicistice este poetul, teologul, eseistul, întemeietorul de instituții românești pe pământ american, Theodor Damian. Scriu despre el din mai multe motive. În primul rând, deoarece i-am admirat opera fără să-l cunosc. Un prieten poet din Botoșani, pe nume Gellu Dorian, m-a recomandat ca un bun cititor pentru celebra revistă „Lumină Lină,” din New York, pe care scriitorul Damian o tipărește în metropola americană.
Titlul revistei este inspirat din poemul lui Ioan Alexandru. Cu un ritm de ceasornic elvețian, cam de două decenii, primesc pe adresa ziarului publicația cu pricina. Cum s-a întâmplat și cu numărul aniversar. Am avut timp să cunosc profilul revistei, dar mai ales rigoarea intelectuală a teologului și scriitorului Theodor Damian. A venit și ziua în care ne-am întâlnit. Cu o vreme în urmă, părintele Damian mi-a dat de știre că va fi prezent la un simpozion, pe teme teologice, la Mănăstirea Bârsana. Aici, sub acoperișul sfântului lăcaș, s-a întâmplat recuperarea timpului râvnit de amândoi. Acolo, lângă turla mănăstirii, am înțeles motivul curajoasei călătorii, a părintelui Damian, spre ziua de astăzi.
A fost dominat de spiritul cunoașterii lumii. A plecat din Botoșani spre Mănăstirea Neamț, iar de aici spre București, unde a urmat Institutul Teologic. Tot în Capitala României susține și teza de doctorat despre implicațiile spirituale ale teologiei icoanei. După un stagiu la Lausanne, revine în țară, la Sibiu, unde stă în preajma marelui mitropolit-cărturar Antonie Plămădeală. Tânărul teolog dorea să cunoască lumea. Mitropolitul îl sfătuiește să obțină o bursă în America. Ceea ce se întâmplă, iar din 1988 se stabilește în cartierul Queens, din New York. De aici începe ascensiunea unui român într-o metropolă americană. A fondat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, cu parohia ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Astoria, și Cenaclul „Mihai Eminescu,” toate în anul 1993. Din 1996 publică revista bilingvă, română/engleză, „Lumină Lină” (Gracious Light), cu apariție trimestrială, cu rubrici de teologie, critică literară, poezie, proză, unde publică autori din România, din diaspora românească din SUA și din alte țări.
Este autorul a numeroase lucrări teologice și literare. Profesor universitar de Filosofie și Etică la Metropolitan College of New York, eseist de factură creștin-ortodoxă, teolog de prestigiu și important promotor cultural, editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Președinte al Filialei din SUA a Academiei Oamenilor de Știință din România. A plecat din Botoșani și a cutreierat o bună parte din lume. A participat și a prezentat comunicări științifice la peste 100 de congrese internaționale. Un drum lung, plin de experiențe și învățăminte.
A venit vremea să trec și eu Oceanul. Orașul unde locuiește Marco nu este departe de reședința românească, din New York, a preotului Theodor Damian. Așa că în urmă cu câțiva ani, dimpreună cu Viorica și Horațiu, am pornit colindul, că eram după Crăciun. Am ajuns la Biserica din Astoria, unde preotul săvârșea liturghia, în ziua Sfântului Ștefan. Mi-am dat seama că Biserica avea un rost important de a aduna românii la rugăciune, dar și pentru a se cunoaște și ajuta unii pe alții. Ca prin cultivarea limbii române să își mențină identitatea națională. Acolo l-am revăzut, după mulți ani, pe prietenul meu din studenție, criticul literar M.N.Rusu. Apoi, în sala socială, ne-am convins de multe stări de fapt, despre care știam puține lucruri. Am întâlnit și maramureșeni, din Baia Mare și Botiza, adunați în jurul preotului Damian. De unde se vede că Maramureșul este în orizontul de preocupări al teologului Theodor Damian. Și n-a fost doar o întâlnire la New York.
Acolo, în Sala socială a Bisericii, am făcut înfrățirea dintre revistele „Lumină Lină”, din New York, și revista „Nord Literar”, din Maramureș. Faptă bună peste timp! Cărțile dumisale sunt un izvor de gânduri bune și cugetări profunde. Pentru el, teologia este o vocație, poezia vine din inspirație, iar filosofia, firesc, din înțelepciune. Theodor Damian a fost socotit de Guvernul României drept una dintre primele 10 personalități ale românilor din America, din ultima sută de ani. Clasându-se, printre cei mai buni promotori ai culturii românești din New York. E timpul să spun că nu am reușit să onorăm, de această dată, invitația la aniversarea publicației. Dar am primit urări de sărbători, că așa le stă bine prietenilor!
N-am ajuns la New York, dar voi aminti câteva articole convingătoare din numărul aniversar. Editorialul părintelui Damian este o meditație la Învierea Domnului. În ultima vreme, revista și-a deschis paginile spre Maramureș. Așa am citit un grupaj de poeme ale universitarului Timur Chiș cu obârșii săliștene, origine confirmată de profesorul Simion Iuga. Apoi, Radu Botiș scrie despre cartea lui Răzvan Ducan, despre Eminescu în context contemporan. Este prezent și Vasile Dan Marchiș cu poezie adecvată profilului revistei. Frecvent în paginile revistei publică și poetul Gelu Dragoș. Regretatul meu prieten, Ion Moise, este prezent cu fragmente din Pagini de jurnal, cu episoade din viața culturală a Maramureșului. Volumul este îngrijit de prietenii mei, scriitorii Ioan Pintea și Menuț Maximinian.
Un număr pe măsura faimei revistei. Încolo, drum bun acestei publicații de referință, care face cinste culturii române. Salutări din Maramureș, și vă așteptăm pe la noi, părinte Damian! Și ani mulți, LUMINĂ LINĂ!
