La eșecul alegerilor anterioare, în număr de opt, se va adăuga încă unul și în curând vor fi nouă. Dacă actuala formulă de alegere a președintelui rămâne neschimbată, peste cinci ani vor fi zece. Întrebarea este: cine se face vinovat de căderea în derizoriu a unui eveniment totuși important pentru țară.
Nimeni, decât instituțiile implicate în organizarea alegerilor și, eventual, electoratul. Cronologic vorbind, la prima vedere, vinovați ar fi autorii Constituției, ai ghidului ce a croit drumul urmat de România în anii democrației. Învinovățirea lor în vremurile de azi ar fi un gest inutil, imoral și necugetat. După Revoluție, datorită succesiunii rapide a evenimentelor, autorii au fost obligați să ia urgent decizii de natură constituțională. Context în care, s-au detașat ca priorități forma de guvernare a statului și formula de alegeri a președintelui. Atunci s-a decis ca România să devină republică semiprezidențială, iar președintele să fie ales de cetățenii cu drept de vot. Probabil autorii legilor s-au gândit că în cadrul alegerilor libere, românii vor avea ocazia să-și exercite un drept constituțional pe care și l-au dorit, confirmat în urma unui referendum. Numai că la vremea respectivă, autorii Constituției nu au putut anticipa consecințele deciziei luate asupra evoluției ulterioare a societății. Nici cum va fi votul cetățenilor: negativ sau pozitiv. Dorința românilor de a-și alege președintele rămâne un mister generator de speculații. Probabil au sperat că întâiul ales al neamului va decide în folosul alegătorilor, împărțind echitatea, dreptatea și adevărul. Iar la nevoie, problemele țării o să le rezolve singur, așa cum a procedat Ceaușescu pe vremea comunismului. În ideea că țara va fi pe mâini bune, românii vor trăi liniștiți și fără griji. Da, însă planul autorilor Constituției și al electoratului nu s-a potrivit cu rezultatul alegerilor decis la urne. Îndiferent de natura lor, votul românilor de fiecare dată a fost negativ și emoțional. Adică, au dat votul unui candidat sau partid ca să nu câștige adversarii politici. 
Cu toată confuzia ce domină acest gen de alegeri, alternanța la putere face ca mandatele lui Iliescu, Constantinescu și primul al lui Băsescu să fie înțelese și acceptate ca eșecuri spontane, apărute într-o democrație fără identitate. În realitate, seria eșecurilor a continuat cu al doilea mandat al lui Băsescu și două ale lui Iohannis, a cărui prestație a sfidat întreaga națiune. Deși autoritățile aflate la putere au avut ocazia să stopeze seria eșecurilor, nu au făcut-o, din cauza intereselor aflate în spatele campaniilor electorale. De pe urma lor au câștigat instituții ale statului, firme private, casele de sondare a opiniei publice, mass-media, oameni de afaceri. Pentru parlamentari, campania se rezumă la o vacanță neoficială și nemeritată. Aleșii poporului lasă impresia că sunt ocupați și trebuie să meargă în teritoriu să facă publicitate candidaților proveniți din propriile partide. În campanii se învârt sume mari provenite din bani publici, iar pentru a prinde un ciolan, mușteriii stau la coadă. Lipsa de bun-simț al unor analiști politici nu are limite. În timp ce strigă în gura mare că statul este putred și incompetent, cu același stat au contracte de mii de euro. În cazul alegerilor următoare, reacția electoratului se va manifesta ca în anii trecuți, reflectată în prezența la urne. Pe parcursul alegerilor anterioare, o mare parte a românilor și-a dat seama că președinții în timpul mandatelor nu s-au ținut de promisiuni, nu au acționat în folosul alegătorilor și societății. Drept urmare, interesul pentru președinție s-a diminuat și absenteismul a fost într-o creștere continuă. Cu toată campania făcută aproape întreg anul, la alegerile din decembrie, 48% dintre alegători au votat cu absenteismul. Alegătorii care sunt nemulțumiți de prestația actualilor candidați și nu au de gând să dea votul niciunuia, la îndemână au două soluții. Una pasivă, în ziua alegerilor să nu meargă la urne și alta activă, să meargă, dar în cabină să anuleze buletinul de vot. Chiar dacă vor acționa diferit, eu cred că ambele categorii au motive să gândească la fel. Pentru acest gen de protestatari, alegerile nu mai sunt o prioritate și consideră că nu merită niciun fel de atenție. Alegătorii s-au informat și cunosc în detaliu atribuțiile președintelui prevăzute în Constituție. Nu mai vor să fie păcăliți de candidați care prin intermediul micului ecran le vând iluzii și promisiuni ce țin de atribuții ale Guvernului și Parlamentului. 
Nu sunt interesați să cunoască trecutul candidaților scandalos, plin de aventuri sau dosare penale. Nu mai vor să audă de suveranism, globalism, soroșism, sistem, antisistem și alte curente aiurite vehiculate în spațiul public. S-au săturat de campanii electorale penibile și ridicole, pline de scandaluri și lipsite de proiecte ce vizează președinția. Câtă vreme rezultatul alegerilor poate fi deturnat de instituții din interiorul statului sau de factori externi, consideră că votul lor nu mai are valoare. Sunt convinși că viitorul președinte chiar dacă ar avea puteri supranaturale, nu poate înscrie o țară aflată în cădere liberă pe drumul normalității. Context în care, rezultatul votului ar atenționa autoritățile că românii, față de alegerea președintului, și-au schimbat atitudinea. Cu certitudine, se gândesc la soluția alegerii de Parlament și modificarea Constituției. Să nu ne mirăm de calitatea conducătorilor țării situați la toate nivelurile. Sunt produsul societății în care trăim și nu poate oferi mai mult. Dacă într-un viitor nedefinit, Parlamentul va fi capabil să aleagă președintele, totul o să depindă de oferta societății formată din alte generații care ar trebui să aibă educația civică și politică necesare, încât să nu cadă în capcanele manipulării, să fie active, interesate de lumea în care vor trăi, să urmărească cu atenție evoluția scenei politice. Și mai ales, înainte de a lua decizii, obligatoriu, ele trebuie să treacă prin filtrul propriei gândiri. O societate formată din membrii care așteaptă să gândească alții în locul lor nu poate face pașii necesari pe drumul progresului și civilizației.
prof. Vasile ILUȚ
