– Urmare din nr. 10638/28 aprilie 2025 –
Sara Hidegcuti are 17 ani și este elevă în clasa a X-a F, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare, la profilul științe sociale. Spune că a ales să învețe la acest liceu pentru că „am simțit că mă va ajuta în aprofundarea materiilor umaniste, care mă fac să mă simt în elementul meu”. Adolescenta s-a calificat la Olimpiada Națională de Religie, competiție care s-a desfășurat în 23 aprilie la Bacău. Este de părere că fără Dumnezeu, viața e lipsită de sens și spune că e esențial ca tinerii să se raporteze la divinitate. Sara nu e pasionată doar de religie, ci de toate disciplinele umaniste. În plus, se dovedește creativă și în ce privește scrisul. De asemenea, iubește lectura, fiind „un mic șoarece de bibliotecă”.
„Scriu o carte de tip fantasy”
R: Pe lângă studiul pentru școală, știu că obișnuiești să scrii proză? Ce te inspiră în general?
S.H.: Da, scriu proză. Am început să scriu de când eram în clasa a II-a. Mereu am simțit că ideile îmi vin ușor și că tot așa îmi vin și cuvintele. Scriu o carte de tip fantasy, la care lucrez de câțiva ani. La început mă inspirau desenele animate și basmele pe care mama și bunica mi le citeau seara. Pe urmă au început să mă inspire cărțile. Ele sunt principala mea sursă de inspirație chiar și astăzi. Citesc mult. Am o paletă variată de preferințe când vine vorba de lectură și asta mă ajută mult. Îmi plac cărțile în care se urmărește profilul psihologic al personajelor, creșterea și evoluția lor și povestea moralizatoare pe care ei o trăiesc. Privesc cu ochi critic cărțile și felul în care sunt scrise ele și caut să învăț din ceea ce cred că ar putea să fie greșeli ce îndepărtează sau plictisesc cititorul.
Recomandări de lectură pentru adolescenți
R: Cu siguranță îți place să și citești. Care sunt 3 dintre cărțile tale preferate?
S.H.: Da, așa cum am zis, sunt un mic șoarece de bibliotecă. Iubesc cărțile și lumile în care îmi dau ocazia să mă ascund. Am multe cărți care mi-au plăcut și de care îmi amintesc cu plăcere, cărți la care mă reîntorc din când în când și care o să rămână memorabile pentru mine cred că toată viața. Una dintre cărțile mele preferate, încă în top trei ar fi Contele de Monte-Cristo, de Alexandre Dumas, o capodoperă care m-a fermecat de la primele pagini. Povestea dragostei și a răzbunării, povestea maturizării emoționale forțate de o adâncă trădare și traumă în sufletul protagonistului, care parcă renaște odată cu evadarea sa din închisoare, rămâne o aventură de neuitat pentru mine. Apoi cred că ar fi minunata carte Cămașa lui Hristos, de Lloyd C. Douglas, o capodoperă atât din punct de vedere creștin, cât și din punct de vedere social-istoric. Ea prezintă extraordinar de bine viața societății romane cotidiene. Apoi, nu în ultimul rând, cred că trilogia Emblema leului, de Francine Rivers, o fermecătoare serie creștină care m-a făcut să plâng de mai multe ori pe parcursul lecturii. Povestea speranței și a curajului și a credinței nezdruncinate care duce la o iubire adevărată, m-a marcat și încă mă gândesc mult la ea.
R: Ce le-ai transmite colegilor tăi pentru a-i motiva să se ocupe mai mult de școală și să iasă din mediul online care dă dependență?
S.H.: E greu să recomanzi ceva și să te faci auzit și crezut pe urmă, mai ales dacă receptorul acestui mesaj nu crede că poți avea dreptate. Totuși, le-aș recomanda să încerce să dea o șansă vieții reale în detrimentul celei virtuale și să vadă cu ochii lor cum este mai bine. Spun asta pentru că așa am fost și eu. A fost o vreme când nu voiam să văd o carte în față mea, mai bine ajutam prin bucătărie sau făceam curățenie. A trebuit să descopăr singură frumusețea lecturii. Le recomand să se autocunoască, să înceapă prin a descoperi ce materii le plac mai mult, spre ce au înclinație și să învețe la aceste materii, să descopere secretele și frumusețea lor, care, să nu uităm, nu se rezumă doar la profesorul de la clasă, care e sau nu un promotor al cunoașterii. Totul ține și depinde de noi.
