Hramul Mănăstirii Pietroasa Borșa

4
98

Duminică, 29 august 2021, praznicul Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a sârvârșit, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Pietroasa Borșa, stareță Maica Stavroforă Ioanichia Timiș, cu ocazia hramului sfântului locaș de închinare, în fruntea unui mare sobor de preoți și diaconi.

Sfânta Liturghie Arhierească

Deși de dimineață a început să cearnă peste Borșa o ploaie măruntă, de toamnă, însoțită de un vânt ușor și rece ce se abătea asupra înălțimilor Pietrosului, munte înalt de 2.303 metri, cel mai înalt din Carpații Orientali, la poalele căruia se găsește Mănăstirea Pietroasa, de unde îi vine și numele, ultimul punct spre ascensiunea Pietrosului, unde ajung montaniarzii, pe credincioșii borșeni, precum și pe cei de pe Văile Izei și Vieșului nimic nu i-a împiedicat să vină ca să se roage la mănăstire împreună cu soborul. Credincioșii borșeni sunt recunoscuți pentru credincioșia lor, Borșa, care o suprafață aproape egală cu cea a Bucureștiului, după cum spunea Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, este singura localitate din România care are pe teritoriul său cinci mănăstiri și schituri, unul din aceastea fiind Pietroasa. Mănăstire ridicată prin jertfelnicia maicii starețe Ioanichia Timiș, cu acordul și împreună cu încă patru surori de sânge ale sale și, bineînțeles, al părinților trupești, pe pământul lăsat moștenire.

Mănăstirea cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a început a fi ridicată, la 5 km de centrul orașului Borșa, în 2007, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian, care a pus și piatra de temelie la 26 octombrie 2007. Biserica din lemn a mănăstirii a fost ridicată între 2007-2013, între timp fiind construită și casa monahală, chiliile maicilor, bucătăria și o trapeză. După 2013 a fost construită casa duhovnicului. Acum se înaltă o trapeză mare și un arhondaric. Mănăstirea a fost la început schit și a primit statutul de mănăstire în 2013.

Din sobotul slujitor la acest hram au făcut parte Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, Protos. Ambrozie Piticari, duhovnicul mănăstirii, Protos. Atanasie de la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” Oradea, Protos. Iustin de la Mănăstirea Dorotea – Suceava, Protos. Antonie Ciobanu de la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” Borșa, Protos. Pimen Roșan, starețul Mănăstirii „Sfântul Nicolae” Baia Borșa, Protos Sofronie Ileni, egumenul Schitului „Vasile cel Mare” Vinoșorul Baia Borșa, Pr. Ioan Arion din Ploiești, Pr. Ioan Timiș din Săliștea Centru, Pr. Ionel Ierima din Săliștea de Sus I, Pr. Duțu Remus Timiș, de la biserica monument „Sfântul Ioan Evanghelistul” Borșa, Pr. Vasile Timiș de la Borșa Spital, Pr. Gavrilă Andreica – Borșa V, Pr. Florin Mihali – Borșa II, Pr. Dumitru Iuga – Baia Borșa, Pr. Bogdan Șandru – Borșa Mină, Pr. Stelian Tomoiagă – Borșa Fântână II, Pr. Dr. Florin Codrea – biserica „Bunavestire” Baia Mare, Pr. Florin Voropciuc din Oradea, Pr. Gavrilă Roman – Borșa Repedea, Pr. Vasilică Grec – slujitor la Mănăstirea Borșa Pietroasa, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la Chinonic au interpretat câte o priceasnă Maria Mihali, ale cărei rădăcini se află în Borșa, și Măriuca Verdeș.

Între credincioșii sosiți la mănăstire s-au aflat foarte mulți din cei care au venit în concediul de la locurile lor de muncă din strainatate. Între ei a fost și prefectul Maramureșului, Vlad Emanuel Duruș.

Cuvântul de învățătură

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a fost cel care a rostit cuvântul de învățătură la această Sfântă Liturghie, vorbind la început despre viața Sfântului Ioan Botezătorul și importanța sa pentru Biserica lui Hristos, fiind cel mai mare Prooroc al Vechiului Testament, cel mai mare om născut din femeie, după cum Însuși Mântuitorul spune, cel care L-a arătat pe Iisus Hristos mulțimii, ca Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii, fiind cel care L-a recunoscut pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu.

„L-a văzut pe Dumnezeu pentru că era liber și datorită faptului că era plin de  Duhul Sfânt, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Timotei. Nimeni care nu-L are pe Duhul Sfânt nu-L poate vedea pe Dumnezeu. Și ne vom pune întrebarea: oare cum putem și noi să ne umplem de Duhul Sfânt? Pentru că să știți că deodată cu botezul nostru, deodată cu afundarea noastră de trei ori în apa cristelniței, noi ne umplem de Duhul Sfânt. Dar putem să-L păstrăm pe Duhul Sfânt? Putem, dar la fel de bine putem să-l pierdem pe Duhul Sfânt. Putem să pierdem harul lui Dumnezeu din sufletele noastre. Și cum pierdem harul lui Dumnezeu din sufletele noastre? Atunci când săvârșim răul. Atunci când săvârșim păcatul. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul își începe predica din activitatea sa misionară spunându-le tuturor: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor! Ce este această pocăință? La ce pocăință ne îndeamnă Sfântul Ioan Botezătorul? La pocăința cu numele, așa cum o fac unii din vremurile noastre: mă duc și mă pocăiesc? Mă pocăiesc doar ca să am numele de pocăit? Nu! Pocăința este altceva. Să știți că pocăința nu este doar mărturisirea păcatelor noastre, pentru că, de multe ori, se face confuzia între taina mărturisirii și taina pocăinței, spunându-se că taina mărturisirii este totuna cu taina pocăinței. Taina mărturisirii face parte din taina pocăinței, dar nu este același lucru, pentru că pocăința este un proces care începe din momentul în care ne naștem din mamele noastre și trebuie să se termine odată cu plecare noastră la Domnul.”

Apoi, Preasfințitul Părinte Timotei a vorbit credincioșilor despre ce înseamnă pocăință, pornind de la cuvântul pocăință din limba greacă: metanoia.

„Este un cuvânt compus din două cuvinte, a afirmnat Preasfințitul Părinte Episcop Timotei. Din meta și din noia. Din minte și din schimbare. Dacă ar fi să traducem cuvântul grecesc pocăință în limba română, ar suna în felul următor: schimbarea minții. Deci ce trebuie să facem ca să păstrăm pe Duhul Sfânt? Să ne schimbăm mintea, să ne schimbăm felul nostru de a gândi, de a deveni din trupești, duhovnicești.”

În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a actualizat pericopa evanghelică a praznicului, vorbind despre libertatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu nouă, oamenilor.

„Doar acolo unde este Duhul lui Dumnezeu este libertatea. Adevărata libertate. Azi trăim în libertate? Vă spun de aici, din fața Sfântului Altar, că nu mai suntem liberi. Nu mai trăim în libertate. De ce nu suntem liberi? De ce nu mai trăim liberi? De ce nu avem această libertate pe care Dumnezeu dat-o omului? Pentru că să știți că cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a dăruit omului este libertatea. De ce nu mai avem această libertate? Pentru că noi înșine ne facem robi păcatului. Și ne facem robi plăcerilor noastre. De ce i-a tăiat Irod capul Sfântului Ioan Botezătorul? De ce? Din plăcere. Din plăcere trupească. Pentru că a văzut-o pe Salomea dansând în fața lui. El trăia în desfrânare cu Iorodiada, femeia fratelui său. Deci era cuprins de aceste patimi ale trupului, de patima desfrânării. Văzând-o pe Salomea s-a aprins acea plăcere trupească în Irod. El n-a mai avut nimica duhovnicesc în el și atunci a călcat pe ceea ce credea el că iubește cu adevărat, că îi plăcea să îl asculte pe Ioan Botezătorul, dar patima trupească l-a biruit, plăcerea trupească a biruit și acea plăcere de a asculta cuvântul lui Dumnezeu, care venea prin gura Sfântului Ioan Botezătorul, care vorbea de la Dumnezeu. Și, iubind plăcerea din plăcere, a poruncit să i se taie capul Sfântului Ioan Botezătorul. A uitat de cele duhovnicești. Așa cum uneori și noi uităm de cele duhovnicești, când suntem cuprinși de toate grijile trupului, suntem cuprinși de plăcerile trupești. Oare lumea în care trăim ce încearcă să facă cu noi? Oare nu încearcă să ne schimbe? Să ne schimbe mințile noastre? Lumea de astăzi vrea să ne schimbăm. Lumea în care trăim vrea să ne facă să ne schimbăm valorile. Să lăsăm credința deoparte. Lumea de astăzi vrea să lăsăm pe Dumnezeu deoparte. Lumea de astăzi vrea să ne învețe că nu avem nevoie de Dumnezeu. N-are ce căuta Dumnezeu în viața noastră vor să ne învețe cei care conduc lumea de astăzi. Dar spune Sfântul Prooroc David „Zis-a cel nebun în inima lui: nu este Dumnezeu.” Doar cel care este nebun Îl scoate pe Dumnezeu din ecuație.  Doar cel care este nebun Îl scoate pe Dumnezeu din viața lui. Nimic nu putem să facem fără Dumnezeu. Ne spune Mântuitorul că niciun fir de păr din cap nu cade fără știrea lui Dumnezeu. De ce se întâmplă atâtea câte se întâmplă? Pentru că devenim din ce în ce mai trupești. Și nu trăim după credința noastră. În toată clipa vieții noastre trebuie să-i slujim lui Dumnezeu. Și să încercăm să dăm viața noastră lui Hristos așa cum spunem în Sfânta Liturghie. Să nu ne uităm la toate vânturile care bat împotriva Bisericii și bat împotriva noastră. Și vin din toate părțile și sunt foarte fioroase. Să nu ne înspăimânte aceste vânturi și să nu ne înspăimânte valurile acestei lumi secularizate în care trăim. Și noi să rămânem statornici în corabie. Să știți că frica nu este de la Dumnezeu. Și fricosul nu este de la Dumnezeu. Dumnezeu ne învață să fim îndrăzneți. Și cu această îndrăzneală să-L mărturisim pe Dumnezeu, așa cum a făcut-o Sfântul Ioan Botezătorul. Nu s-a temut pentru viața lui. Nu s-a temut de cel care poate să omoare doar trupul, ci vă fie frică de cel care și sufletul poate să-l  omoare. De acel care ne poate omorî duhovnicește. Adică de cel rău. Pe Hristos Domnul să-L slujim, Lui Hristos Domnul să-I urmăm și pe El să-L mărturisim. Și să avem grijă ca nu cumva păcatul și plăcerile vieții în care trăim să ne întunece mintea și să ne-o schimbe din minte duhovnicească în minte trupească, ci să încercăm să păstrăm harul lui Dumnezeu în sufletele noastre smerindu-ne, rugându-ne și punând în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos toată neputința noastră. Pentru că să știți că Hristos nu este judecător acum, ci este mântuitorul sufletelor noastre.”

Dăruiri de recunoștință

Pentru efortul pe care l-a făcut de a fi prezent în fața unei mari mulțimi de credincioși, de câteva mii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a dăruit Preasfințitului Părinte Episcop Macarie al Spaniei și Portugaliei Crucea Voievodală Maramureșeană și Engolpionul Eparhial Maramureșean în semn de cinstire.

De asemenea, Pr. Ioan Arion de la Parohia Scăieni din județul Prahova a dăruit Maicii starețe, Stavrofora Ioanichia Timiș, o foarte frumoasă icoană a hramului realizată din mărgele.

Maica stareță și obștea mănăstirii au dăruit celor doi Episcopi câte o icoană a Maicii Domnului.

Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

4 COMENTARII

  1. Citește Biblia ortodoxa , și acolo vei vedea că nu trebuie să asociem un om de pe pământ cu a fi sfînt , în epistola către romani este scris : 23 căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Iisus ; ROMANI CAPITOLUL 3 CU VERSETUL 23,
    Eu nu am negat pe Iisus Hristos așa cum ai lăsat la începutul scrierilor tale , Eu am spus : că pe un om de pe pămînt îl ridicam mai presus de Dumnezeu , adică ,lui Dumnezeu i spunem sfînt iar la un om i spunem preasfințit !!
    După cum ți-am dat unul dintre sutele de versete, Doar prin Iisus Hristos este mîntuire !!!, Restul sunt inventi ,te vei convinge singur după ce vei citi Biblia !!!

    • Domnule Buuzura, după cum se vede eşti rău intenţionat. Nu dai nici sursa. Îţi spun eu: Este din Romani I, 23, care spune aşa: „Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.
      24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei,
      25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
      26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
      27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
      28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
      29. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,
      30. Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
      31. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
      32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.” Iată, acestea sunt vremurile de acum şi nici nu mai e nevoie să fie interpretate, că sunt explicite: se petrec lucrurile în Occident exact ca aici şi vreau să ne forţeze şi pe noi să le urmăm îndemnul, dar nu se va întâmpla asta. La astfel de interpretări cazi şi matale, care citezi trunchiat.
      Iar mai sus, la I Romani, 21, 22 şi 23:
      20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,
      21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.
      22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.”
      Oare dumneata nu te rătăceşti în gândurile pe care porţi?
      A, vrei să baţi la plata preoţilor. Mie nu-mi sună, că nu sunt preot. Dar şi pentru preoţi spune în Biblie că fiecare sacerdot trebuie să trăiască de la Altarul la care slujeşte. În Biblie scrie. Caută.
      Apoi, eu nu am insinuat că L-ai negat IIsus Hristos Mântuitorul, Cel Născut din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt. De unde ai scos matale asta?
      Şi referitor la Sfinţenie, dacă ai citit Biblia, adică Scrierea Sfântă, că este Sfântă şi nu o putem interpreta noi, oamenii, cum dorim, acolo ai dovada că Mântuitorul şi-a lăsat Apostolii ca să boteze şi să sfinţească, să sfinţească preoţi şi să-i pun păstori de suflete peste turma cea cuvântătoare, iar ei să sfinţească, la rândul lor, poporul. Iată că Dumnezeu, a lăsat succesiunea apostolică de la care Biserica Ortodoxă nu s-a abătut, Arhiereii Sfinţiţi de Apostoli au avut datoria să sfinţească alţi arhierei şi preoţi, deci sfinţenia să se transmită nemijlocit de la ucenicii Mântuitorului. De peste 2000 de ani se întâmplă asta. Iată că un Arhiereu de pe pământ nu este mai presus decât IIsus Hristos, ci este continuatorul Lui, sluga şi modelul Lui în toate. Minţi i aicim că mi-ai dat sute de versete. Nu mi-ai dat decât două versete trunchiate, fără sursă exactă, aşa cum se face. Eşti neoprotestant, după cum pui problema. Cel puţin aşa pare. Drept urmare, nu mai am ce discuta cu dumneata şi nu îmi mai pierd timpul răspunzându-ţi. Şi mai învaţă să scrii corect, că dă bine asta. Nihil sine Deo!, care este şi deviza Casei Regale a României.

  2. Unde nu te pricepi nu te baga, domnule Buzura! Vorbesti prostii si de aceea te voi trata in consecinta. Biserica lui Hristos nu este de batjocura pentru nimeni. Biserica si cele ale Bisericii, ca intitutie, sunt Sfinte. Seful Bisericii este Hristos, Cel intrupat din Duhul Sfant, pentru ca este a Lui, El a intemeiat-o. Iar faptul ca unui Arhiereu al lui Hristos i se spune Preasfintit, acest lucru se petrece pentru ca este sfintit de doua ori, o data ca preot, iar apoi ca Arhiereu. Lui Dumnezeu Savaot i se spune de trei ori Sfant, prin care i se recunoaste Sfintenia apriorica, Sfintenia pe care El intemeiat-o, iar in acelasi plan ramanand, El este singurul Sfant si nesfintit, pe cand Preotii si Arhiereii sunt sfintiti prin coborarea harului Duhului Sfant la rugaciunile celor trei sau mai multi Episcopi, in cazul sfintirii Arhierului, si a unui Arhiereu in cazul preotului. Presfintit inseamba si ca de la el, de la Arhiereu, se revarsa sfintenia peste altii. Comparatia cu prea multi bani nu se poate face, este o batjocura, in primul rand, pentru ca nu poti compara merele cu perele, asta se invata in clasa I. Poti sa spui ca un Arhiereu are prea multa sfintenie? Niciodata. Si, apoi, sa mai stii dumneata, domnule Buzura, ca domeniul Teologiei este enorm de vast, si la fel cum Dumnezeu este de necuprins, asa si Teologia in intregimea ei, nu poate fi cuprinsa de un om, oricat de genial ar fi. Asa cum Biblia este cartea cartilor, asa si Teologia este stiinta stiintelor.
    Sfatul pe care ti-l pot da, poate esti tanar, este sa citesti mult, mult si sa aduni cultura vasta, poti chiar incepe cu Sfanta Scriptura, sa inveti sa scrii corect, ca nu stii, dupa cum constat, pentru ca te pasc greseli ridicole, ca cea pe care ai ecprimat-o mai sus.

  3. Pe oameni pe pamânt i numim PREASFINTI ,iar lui DUMNEZEU i cîntăm la LITURGHIE ,,SFÎNT SFÎNT SFÎNT,, nu vi se pare că pe DUMNEZEU Îl puneti mai jos de Oameni?, va dau un exemplu : dacă spunem de cineva ARE BANI !!, Pare Un OM Cu BANI ,Dar Dacă Spunem: Are PREA MULTI BANI!,cum suna acest cuvînt??? „PREA”??

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.