Într-un timp dominat de agitație și consum, postul Crăciunului rămâne un prilej de a ne reconecta cu valorile spirituale și de a ne pregăti inimile pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Alături de pr. Ioan Balea, paroh în Tăuții-Măgherăuș, am explorat în profunzime semnificația postului Crăciunului în tradiția greco-catolică.
Pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, postul nu este doar o abstinență alimentară, ci un angajament spiritual complex. Pr. Ioan Balea subliniază rolul esențial al rugăciunii în timpul postului, considerând-o un mijloc direct de a comunica cu Divinitatea.
(urmare din nr. 10.207, 18 noiembrie 2023)
• „aniversarea anuală a celui mai mare dar al lui Dumnezeu”
Reporter: Cum încurajează Biserica implicarea credincioșilor în acțiuni de solidaritate și ajutorare a celor defavorizați în timpul sărbătorilor?
pr. Ioan BALEA: Aș răspunde continuând cu ideea începută anterior, când spuneam că Hristos este samarineanul milostiv. Dumnezeu nu ne cere nouă, oamenilor, să mergem pe cărări pe care El însuși nu le-a străbătut: dacă ne cere să fim iubitori, El arată mai întâi iubire față de noi; la fel în ce privește iertarea, răbdarea, bunătatea, caritatea – întru toate El ne precede, ne arată calea și mai mult, o parcurge împreună cu noi.
Când vine vorba de solidaritate, este bine să ne amintim acest fapt, că noi toți beneficiem de harul iubirii lui Dumnezeu și că prin solidaritate nu facem altceva decât să facem cunoscută, să transmitem această iubire prin darurile concrete făcute celorlalți.
Și în acest caz, Biserica încurajează implicarea fiilor ei prin îndemn și prin exemplu, întrucât Biserica suntem noi toți, poporul lui Dumnezeu: Episcopi, preoți, călugări, credincioși.
Credința ne amintește că sărbătoarea Nașterii lui Isus este aniversarea anuală a celui mai mare dar al lui Dumnezeu – mântuirea oferită prin Fiul Său; nimeni nu poate rămâne insensibil la această dovadă de iubire dumnezeiască și fiecare avem datoria de a împărtăși celor aflați în nevoie din ceea ce posedăm. Este bine să ne amintim că ajutorarea celor mai puțin norocoși nu trebuie să fie limitată la perioada acestui post/acestei sărbători; fiecare zi trebuie trăită sub semnul ieșirii din egocentrism, întrucât egoismul este, în final, rădăcina tuturor păcatelor: mândria, zgârcenia, desfrâul, lăcomia, invidia, lenea, mânia – toate pornesc din egoism și se înfăptuiesc prin concentrarea atenției doar asupra propriei persoane.
• importanța păstrării inocenței celor mici
pr. I.B.: Cât de grăitor condamnă Hristos acest egoism în pilda bogatului nemilostiv și a lui Lazăr: bogatul nu are parte de împărăția cerurilor deoarece mereu este preocupat doar de el, cel mult de cei foarte apropiați lui: trăiește toată viața îngrijindu-se doar de el, în viața cealaltă cere alinare pentru propria persoană aflată în chinuri, iar când totuși se gândește la alții, aceștia sunt frații lui, nicidecum toți semenii! Să luăm aminte!
R.: Poate Biserica să fie mai atractivă pentru tineri în perioada sărbătorilor și să le ofere un spațiu pentru a-și exprima credința în mod relevant pentru ei?
pr. I. B.: Biserica transmite „tuturor neamurilor” (Matei 28, 19) mesajul mântuirii, întrucât Hristos „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoașterea adevărului” (1 Timotei 2, 4); tinerii reprezintă, în toate timpurile, o resursă prețioasă a Bisericii, constituind însuși viitorul ei, de aceea se cuvine să se găsească mereu în centrul grijii pastorale.
În acest context se înscrie și atenția acordată mai ales copiilor cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului; însuși Fiul lui Dumnezeu intră în istoria noastră ca nou-născut, sărac, nebăgat în seamă, neajutorat. Ni se vorbește astfel despre importanța păstrării inocenței celor mici, pe care Isus îi indică drept exemplu pentru a intra în Împărăția cerurilor (Matei 18, 3).
• întâlnirea copiilor și a tinerilor cu Isus
pr. I.B.: Isus se naște într-o familie, în ochii tuturor el trece drept fiul lui Iosif și al Mariei (Matei 13, 55) chiar dacă noi știm că este născut din Tată fără de mamă (ca Dumnezeu) și din mamă fără de tată (ca om); așadar, neștiind cum să răspund la întrebarea dacă Biserica trebuie să fie „mai atractivă” pentru tineri în această perioadă, pot spune cu certitudine că familiile, locul prezenței și dezvoltării tinerilor și a copiilor, trebuie să se regăsească mereu în Biserică, să o găsească mereu atractivă, iar dacă nu este așa, să contribuie la a o face.
După cum prin Sfânta familie este salvat Pruncul de mânia lui Irod, sau aceeași Sfântă familie îl duce pe tânărul Isus în pelerinajul la templu (și) la vârsta de doisprezece ani, familiile noastre, părinții, trebuie să își amintească datoria de a face posibilă întâlnirea copiilor și a tinerilor cu Isus; doar din această colaborare, familie – Biserică, se poate naște atracția față de Biserică, iar aceasta, la rândul ei, să devină și să rămână spațiu și oportunitate de trăire a credinței, și când e sărbătoare și în restul timpului.
Însăși familia creștină, în final, este Biserică – una mică, „domestică”, dar nu mai puțin Biserică, iar comunitatea mare a credincioșilor trebuie să fie (sau să devină), cu iubire părintească, familie pentru toți.
• „Biserica se străduiește deja, din răsputeri, să „țină pasul”“
R.: În ce manieră poate Biserica să folosească mijloacele moderne de comunicare pentru a ajunge la mai mulți oameni, în special la tineri?
pr. I.B.: Mijloacele moderne de comunicare fac parte integrantă din viața noastră, a tuturor; Biserica nu poate așadar face nici abstracție, nici notă discordantă vizavi de aceste mijloace.
Sunt de părere că Biserica se străduiește deja, din răsputeri, să „țină pasul” și să ajungă, cu mesajul ei, și la cei care folosesc preponderent aceste mijloace; că vorbim de Sfântul Părinte Papa, sau de diverse instituții (episcopii, parohii, asociații etc.) sau persoane din Biserică, sunt folosite aceste mijloace pentru a scurta distanțele – fizice sau fie și numai de comunicare – între Biserică și credincioși/ tineri.
Ca exemple, putem vorbi de transmiterea on-line a celebrărilor liturgice (devenite o „regulă” în perioada pandemiei, mai ales), de prezența pe platformele de socializare, de folosirea aplicațiilor de mesagerie… și atâtea alte metode și mijloace.
Fără îndoială, se poate vorbi despre perfecționarea acestora, dar este o datorie și atragerea atenției cu privire la cea mai importantă comunicare, cea personală. Toate celelalte mijloace trebuie să pună bazele, să creeze premisele necesare stabilirii unei comunicări personale, unei întâlniri personale cu destinatarii mesajului de mântuire.
• o ocazie de apropiere de Dumnezeu
pr. I.B.: Dumnezeu însuși nu s-a mulțumit să comunice „la distanță” cu noi oamenii (prin revelație, prin profeți etc.), ci a ales să se relaționeze personal, prin Fiul Său; sărbătoarea Nașterii Domnului ne amintește tocmai acest caracter special al raportării personale a lui Dumnezeu față de noi, alegând să ne mântuiască „din interiorul” umanității, în mod direct, nemijlocit, personal.
Aceasta este cea mai bună comunicare și în ce privește Biserica, amintind că ea este formată nu doar din ierarhie (preoți, episcopi etc.), ci din toți cei care cred și o reprezintă prin ceea ce comunică atât verbal, cât și, mai important, comportamental. Dumnezeu dăruiește mântuirea prin faptă, prin jertfa Fiului Său, de aceea cea mai bună predicare și comunicare este fapta vieții fiecărui fiu al Bisericii.
Iar în această idee, postul (și cel de față, și celelalte posturi) îl trăim nu ca pe perioadă în sine, izolată ori ruptă de celelalte intervale ale anului, ci mai ales ca pe o ocazie de apropiere de Dumnezeu și de pregătire, de educare și de întărire a forțelor proprii pentru ca, întotdeauna, să fim lucrători eficienți ai mântuirii proprii și ai celei a semenilor noștri. Tuturor, din inimă, post binecuvântat și cu folos!
