Iosif Hecko, ajuns la venerabila vârstă de 85 de ani, este o personalitate marcantă a sportului maramureșean și, implicit, național, personaj care s-a dedicat sportului în ultimii 67 de ani. O face și acum, chiar dacă are o vârstă înaintată și în același timp frumoasă, fiind nelipsit de la competițiile interne și internaționale. De câțiva ani încoace a avut în minte deschiderea unui muzeu, unde să-și expună viața de sportiv, antrenor și cea de profesor, chiar și cea de familie, iar într-un final ideea a fost pusă în practică.
Totul s-a petrecut la finalul săptămânii trecute, la Școala din Nistru, o instituție dragă profesorului și sportivului Iosif Hecko. La această școală, Iosif Hecko a predat de 13 ani, între 1964-1977, limba rusă, și în completare educație fizică.
În preambulul deschiderii oficiale a muzeului, Iosif Hecko a avut oră de dirigenție cu foștii elevi, cei care au avut posibilitatea să ajungă, întâlnire unde a asistat și primarul din Tăuții-Măgherăuș. După depănarea amintirilor, unele emoționante, altele mai puțin plăcute, Iosif Hecko și-a condus foștii elevii și invitații în școala veche, unde într-una dintre clase este expus muzeul.
Unul de-a dreptul impresionant, începând de la colecții de medalii, cupe, diplome, fotografii, insigne, fanioane, tricouri de campion național, sau materiale din presa maramureșeană ce au scos în evidență activitatea prodigioasă a lui Iosif Hecko.
”Nu este un muzeu doar al sportului, este și unul dedicat cadrelor didactice, al soților Hecko, Maria și Iosif. E adevărat că cea mai mare parte a muzeului e dedicat sportului, pentru că toată viața am făcut și am antrenat în foarte multe ramuri sportive”, ne-a declarat Iosif Hecko.
Dintre toate exponatele din cadrul muzeului, unul este special și i-a intrat la suflet lui Iosif Hecko: ”Premiul fair-play din partea bucureștenilor, care se acorda în fiecare an unuia dintre atleții veterani, pe care l-am primit nu singur, ci împreună cu prietenul meu Danciu Simion, unul dintre animatorii sportului băimărean, cu care am înființat și Crosul Castanelor, acela este premiul pe care-l apreciez cel mai mult și la care țin”, a completat atletul veteran.
Ideea de a deschide un muzeu nu i-a aparținut, dar a fost încântat când i s-a propus, mai ales că este unul dedicat și soției dispărute. ”Nu mi-am propus de la început să fac acest muzeu, nici nu mă gândeam, nici nu îmi trecea prin cap că vreodată o să fac un muzeu. Ideea a venit acum 2-3 ani, la propunerea altora, că ar fi păcat să arunc cupele, tricourile și diplomele, și așa m-am hotărât să fac acest muzeu. Și dedicat soției, care a dispărut… Dumnezeu s-o odihnească!… și care a stat în Nistru toată perioada cât a fost profesoară. Nu a vrut să plece de aici și a fost dedicată acestei localități cât timp a fost profesoară”, a mai precizat Iosif Hecko.
Spicuind din CV-ul stufos al celebrului Iosif Hecko, observăm că acesta a fost antrenor la nu mai puțin de 8 ramuri sportive, începând cu volei, și continuând cu schi fond, atletism, fotbal, orientare, șah, tenis de masă, și badminton.
Iosif Hecko a contribuit, de-a lungul anilor, și la înființarea unor asociații sau cluburi sportive, unele dispărute între timp sau altele care funcționează încă: AS Voința Huta (volei), Școala Pedagogică Sighet (volei și baschet masculin), AS Școala Generală Nistru (schi, volei – fete, șah, tenis de masă), AS Pietrosul Casa Pionerilor Baia Mare (atletism, schi fond, biatlon, orientare, badminton), AS Atleții Veterani Baia Mare, Secția de Orientare a Clubului Știința din cadrul Universității de Nord Baia Mare, Clubul Sportiv Electro Sistem Baia Mare și Clubul Sportiv Școala Alergării (în colaborare cu nora Ana).
