Ruine, cascadă etc
Dincolo de domeniul schiabil, oraşul Cavnic mai are obiective superbe de văzut. Din păcate, nu te îmbie, mergi o dată şi îţi ajunge. Am trecut recent prin zonă şi am vrut să revedem cascada Piciorul Calului, acum rebotezată, cu ochi de turist.
Chiar dacă ai mai fost, trebuie să fii foarte atent să intri cu maşina pe drumul potrivit, semnalizarea e măruntă şi ai de trecut pe linie continuă şi-n pantă. Intri pe un drum pietruit şi de pământ, laşi maşina evident la şcoală, nu sunt parcări aici. Şcoala nu mai are elevi, începe să se ruineze. Cobori pe traseu, pentru că de semnalizat e semnalizat. Treci pe lângă un bloc mineresc şi trebuie să faci “testul de înălţime”, să treci pe sub o ţeavă de gaz. Automat, vezi Logolda, un obiectiv rar, ce merita atenţie. Copaci căzuţi, un panou de informare, atât. Treci pe lângă urme de arsură, s-a făcut foc de cauciucuri aici. Apoi cobori pe cărare, frumuşică, dar foarte foarte alunecoasă pe timp de ploaie. Cine a pus lespezi de piatră a avut bunăvoinţă, dar nu a calculate bine. Ajungi la cascadă şi constaţi că…atâta-i tot. A fost rebotezată, îi zice Cascada Văii de pe Izvor. Se spune că e singura cascadă din România ce izvorăşte din gură de mină, de asemenea este un afluent mai mare decât izvorul Cavnicului în sine! La bază, primim o lecţie de…chimie, ar merita duşi elevii să vadă o reacţie chimică făcută de Mama-Natură! Apa din pâraie e albă, pietrele la fel.
Dacă iniţial am bănuit…mâna omului, o spălătorie auto, ceva detergenţi, montaniardul Ionică Pop ne lămureşte: “Aici este blendă, sulfur de zinc, iar albul ce se vede în vale este zincul precipitat!” Nu e poluare, e reacţie chimică rară. Perfect. Dar totuşi, în loc de mâna curentă de pe cărare, ar fi mers un podeţ la baza cascadei şi chiar o mână curentă sau via ferata pe lângă cascadă-n sus!!!
Altfel, locul merită văzut. Din păcate, nu e nici sălbatic, nici amenajat. Are bloc în vecinătate, dar e ca o comoară ascunsă. Ar putea fi un fel de cireaşă pe tort, pentru turiştii veniţi aici pentru alte cele.
