Munții Gutâi dintre cele două „țări” ale Maramureșului ar putea fi un uriaș magnet pentru turiști. De la Firiza spre Izvoare, peste Igniș, spre Gutâi și Creasta Cocoșului, apoi spre Cavnicul cel cu pârtii de schi, coborând mai spre baza muntelui, cu Ocna Șugatag cea cu ape sărate și spre sate tradiționale încă gen Mara, Budești, Breb, ar fi de toate. Și totuși, ce se întâmplă?
Oferta fracturată?
De fapt, în pur stil românesc, cea mai mare problemă e capra vecinului. Nimeni nu colaborează cu nimeni, e mai degrabă concurență decât o ofertă închegată. Cavnicul nu vrea pârtii de schi în Băiuț. Brebul nu colaborează cu Vadu Izei sau cu Budeștiul, oarecum firesc. Și atunci, avem așa: zona Firiza de sine stătătoare, fără legătură nici măcar cu pensiunile din Blidari. Izvoarele încearcă să renască, pentru a câta oară, după decenii de amatorism. Ignișul nu mai e atracție câtă vreme urci pe jos și te stropesc mașinile 4×4 și ATV-urile, ca în oraș. La fel, nici pe Gutâi și Creasta Cocoșului nu e clar cu ce e voie sau nu să te apropii. Cavnicul singur ar avea turiști, dar n-are ofertă de vară. Ocna Șugatag nu are ofertă de iarnă…
Budeștiul încearcă să închege o alternativă turistică pe ruta lor, încă neclară. Comuna Desești nu are planuri de gen, deși are aproape toate atuurile în joben: Creasta Cocoșului, acces pe ambele văi, ale Marei și a Cosăului prin Hoteni, acces spre barajul Runcu, Cheile Tătarului și pășunea Tătaru. În realitate, cu o minimă investiție a județului, zona Gutâi poate fi închegată fie și împotriva voinței autorităților locale. Nu chiar așa… Dar o simplă pietruire și o exploatare civilizată a lemnului ar face accesibil drumul (cică județean!) de pământ din satul Mara spre platoul Tătaru și spre Izvoare. Alt drum pleacă din Blidari spre Poiana lui Dumitru și ar putea ieși… oriunde: în Săpânța, spre Oaș sau spre pășunea Tătaru, cu ieșirea sus amintită, spre Mara sau spre Baia Mare. Teoretic, se pot lega Baia Mare, Sighetul, Săpânța, Sarasăul, de Ocna Șugatag, Cavnic etc. Atuuri? lacurile Firiza și în viitor Runcu. Mai multe tăuri, mlaștini naturale cu viață sălbatică. Trei stațiuni, două cu pârtii o alta cu ape sărate. Un șir de sate tradiționale. Creste, stânci, cascade, trasee de offroad, de bicicletă sau per pedes. Sălbăticiuni de toate felurile. Cu o condiție: drumuri.
Da, drumuri si implicarea politiei si jandarmilor sa se pastreze curate traseele si drumurile si sa nu mai spurce oamenii fiecare particica de natura cu jeepuri, motociclete si ATVuri. Nu se mai poatre merge nicaieri pe jos aparent.
Spre Ignis merita urcat doar din Chiuzbaia sincer, ca pe acolo is portiuni inaccesibile pentru motoare.