An straniu, dar valoros
Pentru ciupercari, anul 2022 a fost absolut straniu. Frustrant la început, apoi extraordinar de bogat pe final. Dar într-adevăr, sezonul e pe cale să se încheie, odată cu bruma şi frigul de peste noapte.
Revenim la momentul iunie, când a fost doar un val de hribi de vară, vreme de o săptămână, după care a venit seceta. Practic, a fost un an fără bureţi iuţi şi fără gălbiori, se anunţa un an dezastruos. A durat aşa până în septembrie la mijloc, atunci când ploile au adus o explozie de ciuperci. Ca şi cum ar fi aşteptat momentul…
A fost exces de hribi, la deal şi la munte deopotrivă, pe alocuri s-au întâlnit hribii de vară cu cei de toamnă. Au apărut inclusiv crăiţele, până în luna octombrie, ele fiind ciuperci de vară, ale lunii august. Încă în păduri, la momentul de final de octombrie, se mai găsesc hribi, Piciorul Căprioarei/Macrolepiota sau oiţele Russula, de asemenea pe alocuri mai sunt ciuperci din familia Ramaria (creasta-cocoşului, barba-ţapului etc). Ghebe au fost multe şi încep să se pleoştească. De departe, revelaţia anului a fost rara apariţie masivă de Trompeta Piticului (Craterellus cornucoides), o ciupercă neagră, dar din familia gălbiorilor, cu gust elegant şi miros/ gust de trufă, mai ales uscate. Au apărut anul acesta, la final, şi câteva hribe rare, Hribul negru- Boletus aereus şi mai recent, Boletus regius-Hribul domnesc.
Totuşi, în ciuda vremii târzii, sezonul de ciuperci nu se încheie încă. Urmează pentru marii specialişti trufele de toamnă, dar şi ciupercile de copac pleurotus, acolo unde se găseşte vegetaţie bătrână rămasă în pădure, deşi foamea de lemn de foc a cam descurajat păstrarea pădurilor bătrâne, protejate…
