Triplă lansare de carte („Monolog după o cortină”, ”Călător în alte lumi” şi ”Moara pisicii albe”), completată de un vernisaj al unei expoziţii de pictură, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, toate având un singur autor: Vasile Jurje, un artist pe „simezele cuvântului”, cum l-a numit scriitorul şi ziaristul Gheorghe Pârja.
Vasile Jurje a reuşit să îşi coaguleze în jurul său prieteni, admiratori, oameni care îl cunosc din ipostazele sale de scenograf, scriitor sau pictor.
„Emoţia cea mare a fost să îl descopăr ca scriitor. Toată lumea scrie mai nou. E o derută teribilă în a aplica criteriul valorii, dar singura soluţie este să te încumeţi să citeşti cărţile. Am parcurs câteva povestiri care m-au convins fără nicio îndoială. Ce sunt cărţile? Decât nişte simeze ale cuvântului. Proza lui Vasile Jurje are fantastice magnetisme, de exemplu mi-a reţinut atenţia povestea aceea cu meciul de fotbal. Foloseşte cuvântul teribil de frumos. Se strecoară ca un navigator în tot ce a fost şi are identitatea autorului”, a punctat moderatorul evenimentului, scriitorul Gheorghe Pârja.
Vasile Jurje a fost catalogat ca fiind un specialist al prozei scurte, reuşind să reînvie cu har această specie literară, epică.
„Constatăm că romanul este cel mai des cultivat de cei mai mulţi în ziua de azi. Vasile Jurje reînvie proza scurtă, nuvela, povestirea, schiţa. Le reînvie cu har. A scrie proză scurtă necesită multă frământare, gândire, putere de sinteză, a reda viaţă şi personaje cu trăiri tot atât de solicitante ca într-o scriere de largă respiraţie cum e romanul. În proza scurtă se dovedeşte un maestru apropiat de mari scriitori care au făcut acest lucru. S-a vorbit despre apropierea de Vasile Voiculescu, eu aş face trimitere şi către proza fantastică a lui Mircea Eliade şi spre proza lui Pavel Dan”, a accentuat profesorul Vasile Leschian.
Există o diversitate de teme şi stiluri în proza sa. Vasile Jurje se împarte între tragediile vieţii pe care le prezintă cu multă emoţie, dar nu lipseşte umorul subtil.
„Cu această povestire Telegrama Neagră, Vasile Jurje voia să ne facă conştienţi cum el la 12 ani, copil şi orfan fiind, porneşte în lume. A pornit de la Cicârlău ca la un moment dat să se stabilească la Constanţa. Traseul a fost uneori golgotic, dar a reuşit în viaţă. Celelalte povestiri sunt pline de un umor subtil, discret. Vă invit la lectură”, a spus bibliotecara Maria Gârbe.
Universul epic al lui Vasile Jurje îşi are rădăcinile într-o lume bogată în sensuri, încărcată de corola de minuni a lumii. „S-a spus cu indiscreţie că maestrul e trecut de 80 de ani. E un privilegiu. A apucat o vreme când lumea nu era poluată de luminile fantastice de acum, când nici la sat nu mai poţi vedea cerul cu stele. E poluarea teribilă care se întâmplă de la atâta curent electric. Era o lume mai bogată în sensuri, o lume plină de corola de minuni a lumii. Aceste minuni sunt prezente în ceea ce a făcut maestrul Vasile Jurje. În lumea aceea fără atâta lumină, nopţile erau pline de fantasme, şi aceste fantasme le face prezente Vasile Jurje şi în picturile sale”, a completat criticul literar Ion Papuc.
Despre pictura lui Vasile Jurje, ziaristul Gheorghe Pârja este de părere că „acea extraordinară metafizică a liniilor are neastâmpărul de a fi altfel decât sunt alţii. Are câteva obsesii în care se regăseşte cum ar fi metafora unor culori pregnante şi a unor tăceri în culoare”.
