Pe simezele Galeriei de Artă
Explozie de culoare, „de vitalitate”, adusă pe simezele Galeriei de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Baia Mare, de „un artist complex, rafinat, cu inepuizabile surse de sensibilitate, de culoare, de tristeţe, nostalgie”.
Artista Mihaela Ganţa a adus în faţa iubitorilor de frumos, lucrări de artă, expuse în premieră în cadrul expoziţiei „Corolar”. Alături de lucrările Mihaelei Ganţa apar şi câteva fotografii realizate de artistul Valentin Ganţa.
Artista Mihaela Ganţa este „un om care lucrează în egală măsură şi cu cuvântul, ca şi cu culoarea. Cartea ei este atât de frumoasă, o carte în care autoarea îşi dezgoleşte sufletul până la autoflagelare”, a punctat managerul revistei de cultură „Nord Literar”, Dana Gagniuc Buzura.
Pe Mihaela Ganţa, criticul de artă Eniko Botiş o asociază cu ceea ce psihologii numesc „o femeie sălbatică” în sensul că artista e „puternică”.
„Un psiholog stabileşte că noi, fiinţele feminin, avem o anumită dimensiune în interioritatea noastră pe care dacă reuşim să o descoperim, să o îmbrăţisăm, să o exploatăm, acea femeie creator devine extrem de puternică aşa cum o cunosc eu pe Mihaela că este. Acest tip de femeie este denumit de psiholog femeie sălbatică. Este puternică, curajoasă, independentă. Această forţă o conectează şi pe Mihaela la acea voce interioară. Mihaela se simte extraordinar de bine în mijlocul naturii. Remarcăm la ea o explozie de vitalitate”, a afirmat Eniko Botiş.
La rândul ei, ziarista Viorica Pârja accentua că „dacă ochiului şi sufletului îi place ce vede, nu se uită nici la detalii, nici la încadrarea în perspectivă cum gândesc artiştii plastici pentru că ei au ochiul format pentru aceste detalii tehnice. Mihaela demonstrează că poate să picteze şi cu sufletul, şi în cuvinte, poate să picteze şi cu gândul”.
Pentru Mihaela Ganţa, arta are un rol vindecător. Mărturiseşte că după plecarea în eternitate a soţului său, Valentin Ganţa, nu a mai reuşit să picteze. Dar a venit şi momentul în care şi-a revenit şi atunci a fost o explozie de inspiraţie, de dăruire şi creaţie.
„Timidă, dar cu un curaj debordant în a recunoaşte şi a-şi asuma fragilitatea, teama ori lipsa de chef. Un om care susține că se hrănește cu binele, pe care îl inventează ca pe un adevărat panaceu, un artist ajuns la vârsta la care poate survola din ce în ce mai bine spațiile deslușite de ochii minții. Este un artist pe care arta l-a vindecat de fobii, de angoase. Este un om care arde ca o feştilă, cu apetenţă pentru dreptate şi pentru puterea realizării iubirii. Poate să schimbe veşnicia prin lucrările ei, picturile ei. Este la maturitatea şi la vârsta la care poate survola spaţiile delimitate de ochii minţii. De aceea avem aici un corolar, o concluzie, o tuşă definitivă, decisivă, între lucrările sale şi lucrările lui Valentin ca un fel de complementaritate a unei vieţi împreună, a unor pasiuni, viziuni comune”, a adăugat Dana Gagniuc Buzura.
Este evident că „Mihaela s-a refugiat în artă. Unele din lucrările ei sunt recompuneri ale unor imagini ce tind spre ideal. Din toate lucrările Mihaelei transpare nevoia de a-şi transpune realitatea interioară”, a completat Eniko Botiş.
Managerul revistei „Nord Literar” a concluzionat că artista Mihaela Ganţa ne face adevărate demonstraţii de altruism prin expoziţia sa. „Ea însăşi este bucurie, infinit, este albastru, culoarea care o reprezintă, o bucură, o vindecă. Trăiește cu atât de multe flori în preajmă, încât m-am întrebat unde încap într-un apartament… mi-am desăvârșit convingerea că… da… atunci când florile nu-ți mai încap în universul fizic, ele se sedimentează în universul interior. Și-așa, începi să le oferi și celorlalți, sub forma culorii, a cuvântului, a unor splendide și discrete demonstrații de altruism. Pentru că Mihaela Ganța știe să îmbogățească definiția altruismului”, a mai spus Dana Buzura Gagniuc.
