28 de elevi ai Colegiului Național „Vasile Lucaciu” din Baia Mare au participat la proiectul educațional interdisciplinar „Le Parlement Europeen et la Maison de L’Histoire Europeenne de Bruxelles”, coordonat de profesoarele Daniela Sitar-Tăut, Carmen Matiaș, Radu Margareta, Valeria Bilț, derulat în centrul democrației europene, Bruxelles, dar și în fascinantul burg medieval, Bruges.
Secretele ascunse ale Pieței Centrale din Bruxelles
Ultima zi a unei excursii este întotdeauna un amestec de emoții – bucuria amintirilor create, nostalgia despărțirii de locurile descoperite și, uneori, regretul că timpul a trecut prea repede. Însă acum, din liniștea și confortul patului, scriu aceste rânduri și retrăiesc cu nostalgie fiecare moment al acestei călătorii. Fiecare peisaj admirat, fiecare clipă de bucurie, fiecare întâlnire și descoperire se conturează în mintea mea asemenea unor fragmente dintr-o poveste pe care nu aș vrea să o închei. Așa cum am promis încă din primul episod, astăzi vom deschide o nouă pagină și vom explora secretele ascunse ale Pieței Centrale din Bruxelles, acest loc emblematic încărcat de istorie și farmec.
Mereu, când am vizitat un oraș sau un obiectiv turistic, am mers pe principiul că, dacă ai urechi să asculți, clădirile îți vorbesc, șoptindu-și poveștile țesute de-a lungul deceniilor. Mai mult decât atât, dacă ai ochi nu doar să privești, ci să observi cu adevărat, poți descoperi detalii fascinante și învăța lecții neprețuite despre istorie, artă și oameni. 
Clădirile din această piață sunt, la rândul lor, adevărate cărți de istorie, fiecare fațadă purtând amprenta secolelor trecute. Majoritatea datează din secolul al XVII-lea, iar arhitectura lor reflectă splendoarea unei epoci marcate de comerț înfloritor și influențe artistice rafinate.
Evenimentul care a marcat profund istoria Pieței Centrale din Bruxelles a avut loc în august 1695, când regele Franței, Ludovic al XIV-lea, a ordonat bombardarea orașului în cadrul războiului cu Liga de la Augsburg. Timp de 3 zile, artileria franceză a bombardat fără milă piața, reducând-o aproape complet la ruine. Cu toate acestea, spiritul locuitorilor Bruxelles-ului nu a fost frânt. În doar câțiva ani, negustorii și meșteșugarii s-au mobilizat pentru a reconstrui piața, respectând stilul arhitectural original, dar adăugând detalii și ornamente mai elaborate, reflectând mândria și rezistența orașului.
Hôtel de Ville (Primăria) este fără îndoială clădirea care domină peisajul Pieței Centrale și reprezintă centrul administrativ al orașului. Construită între 1402 și 1455, aceasta este un exemplu superb de arhitectură gotică, cu detalii rafinate și o fațadă impresionantă. Povestea acestei clădiri nu este doar una despre măiestrie arhitecturală, ci și despre viziunea unui arhitect curajos. 
Primăria a fost proiectată de arhitectul Jan van Ruysbroeck, care a realizat o lucrare de o complexitate remarcabilă pentru acea perioadă. Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale acestei clădiri este turnul său înalt de 96 de metri, care se ridică semeț deasupra pieței. Se spune că, după finalizarea lucrărilor, van Ruysbroeck ar fi observat că turnul nu era așezat perfect simetric, iar o parte a primăriei era mai lungă decât cealaltă, iar această imperfecțiune l-ar fi tulburat profund. Legenda spune că, copleșit de acest detaliu și de presiunea de a crea o capodoperă fără cusur, van Ruysbroeck, simțindu-se rușinat, ar fi sărit de pe turn, incapabil să accepte ceea ce considera o greșeală în propria sa operă.
Dacă ne întoarcem privirea la 180 de grade față de impozanta Primărie, vom descoperi o altă clădire remarcabilă, ridicată între 1504 și 1536, la inițiativa ducelui de Brabant. Aceasta a fost construită ca un simbol al puterii ducale, având rolul de a contrabalansa autoritatea orașului, reflectată de Hôtel de Ville. Clădirea, cunoscută sub numele de Casa Regală (Maison du Roi), a fost ridicată pe locul primelor piețe de țesături și pâine, care nu mai erau folosite, marcând o schimbare semnificativă în peisajul urban și în structura economică a vremii.
Clădiri ce amintesc de breslele belgienilor
Iar stând în fața Casei Regale, este imposibil ca privirea noastră să nu traverseze piața și să se oprească asupra unei clădiri deosebite, Casa Lebedei. Situată în apropiere, aceasta atrage atenția prin detaliile sale arhitecturale rafinate, în special prin lebăda elegantă care își face simțită prezența pe fațada sa, un simbol al rafinamentului și al tradiției. Aceasta a fost inițial sediul Breslei Măcelarilor, înainte de a deveni o tavernă frecventată de teoreticianul politic Karl Marx și colaboratorul său Friedrich Engels în timpul exilului lui Marx în Belgia. Aici, în berăria acestei clădiri, cei doi au discutat ideile care stau la baza „Manifestului Partidului Comunist”, manifest care conținea teorii și opinii despre o lume socialistă ideală. De altfel, tot aici, s-a fondat Partidul Muncitoresc Belgian.
Casa vecină din stânga este la fel de importantă, fiind L’Arbre d’Or („Arborele de Aur”), singura clădire din Bruxelles care mai este deținută de o breaslă – Breasla Brutarilor. Fațada este împodobită cu embleme aurite ale hameiului și grâului, simboluri care evocă legătura strânsă dintre oraș și tradițiile berii. La parter, găsim Muzeul Berarilor Belgieni, un loc fascinant dedicat istoriei și tradițiilor berii din această regiune. Iar dacă ne îndreptăm puțin mai jos, în apropierea Casei Lebedei, găsim Maison de l’Etoile („Casa Stelei”) – o reconstrucție din secolul XIX a fostei case medievale a magistratului orașului. Această clădire, cea mai mică din piață și cu fațada a doua cea mai îngustă, adăpostește o galerie cu arcade rafinate, în care se află o statuie impresionantă a lui Everard t’Serclaes, înfățișat în agonia morții, după ce a apărat eroic orașul împotriva ducilor inamici. Statuia, un simbol al curajului și sacrificiului, atrage mulți vizitatori, care, conform unei legende populare, obișnuiesc să atingă sau să frece brațul acesteia, fiind convinși că acest gest va asigura întoarcerea lor la Bruxelles.
Așa cum am menționat mai devreme, fiecare clădire din acest colț al Bruxelles-ului ascunde sute de povești, fiecare cu farmecul și misterele sale. Însă nu credeți că am ajuns la capătul călătoriei noastre prin istoria acestei piețe pline de semnificație. Casa Vulpii ne așteaptă, cu istoria sa fascinantă și cu legendele pe care le adăpostește, să o descoperim. O poveste nouă, o clădire cu un caracter aparte, care ne va dezvălui și mai multe despre trecutul viu al capitalei belgiene. Numele său este inspirat de statuia vulpii ce păzește ușa de la intrare, reprezintă simbolul breslei comercianților din Bruxelles. Această breaslă avea un spectru larg de activități comerciale, nu se limita doar la articole de croitorie, ci includea și vânzarea de produse alimentare, vinuri dulci, vase, arme, jucării, produse din osier și multe altele. Fațada Maison du Renard este decorată cu numeroase sculpturi ce ilustrează activitățile comercianților din trecut. O statuie remarcabilă pe fațadă este cea a Justiției, înfățișată ca o femeie oarbă, ținând în mâini o balanță și o sabie, simbolizând echitatea și onestitatea în comerț. Alături de aceasta, se află patru statui alegorice reprezentând cele patru colțuri ale lumii cunoscute în acea vreme: Africa, Europa, Asia și America. La Cornet (Casa Bărcilor) și La Louve (Casa Lupoaicei) sunt două clădiri vecine ale Maison du Renard, fiecare adăugând un strat de istorie și simbolism la farmecul Grand Place-ului din Bruxelles. La Cornet (Casa Bărcilor) își trage numele de la simbolul distinctiv al unei bărci, prezent pe acoperișul său, care evocă breasla cărăușilor, esențială pentru transportul mărfurilor pe apă. Acoperișul clădirii este conceput pentru a imita forma unei nave, subliniind importanța comerțului pe apă în dezvoltarea economică a Bruxelles-ului. La Louve (Casa Lupoaicei) se remarcă prin detaliile sale inspirate din mitologia romană, în special prin statuia celor doi frați gemeni, Romulus și Remus, hrăniți de lupoaica legendară. Pe fațada acestei clădiri se mai regăsesc și chipuri ale împăraților romani, alături de alte semne mitologice ce evocă mitologia romană și istoria imperială a Romei.
Poate că v-am obosit cu atâtea detalii istorice, dar, în realitate, cred că fiecare dintre aceste momente are o semnificație aparte, care merită să fie înțeleasă pentru a completa întreaga experiență trăită. Fiecare pas făcut a avut un rol în această călătorie și, cu fiecare loc vizitat, am învățat ceva nou. În fața aeroportului, cu toată atmosfera aceea ușor haotică, mi-am dat seama că, indiferent de locul în care ajungem, o parte din noi va rămâne mereu legată de Bruxelles.
Analucia Maria Brezoczki
