Am parcurs recent drumul intercomunal Botiza-Groșii Țibleșului. E din ce în ce mai ponosit, mai chinuit. Are o finanțare Saligny pentru reabilitare, pe partea Botizii, dar nefiind început, nu-i știm soarta.
Mai avea și o promisiune a județului că-l preia ca drum județean și-l întreține, inclusiv pe timp de iarnă. La urcare, e rupt la podețe, e amenințat de 2-3 alunecări de teren, e abuzat de tăietorii de lemne. Spre vârf, are 3 surpări unde va fi de lucru masiv, altfel drumul va aluneca în vale și va deveni impracticabil. Surpriza vine însă sus, în vârf, unde este capela, iar peste drum era un etern depozit de lemne. De acolo, în stânga, se face un superb drum forestier. De departe, forestierul e mai bun ca drumul asfaltat. La coborâre spre Groși, alte probleme, inclusiv ape ce curg cu aluviuni de-a lungul drumului, necanalizate sau direcționate spre valea Minghetului.
Sigur, e de discutat… la construirea acelui interjudețean, singura legătură dintre Țara Lăpușului și Valea Izei, montaniardul Ionică Pop râdea și spunea că va fi singurul, primul și ultimul drum forestier asfaltat din România. Ceea ce e chiar adevărat, oarecum. Și la propriu și la figurat, legal el apare parțial ca fiind drum forestier și de exploatare. Acum însă, forestierul nou ce pare a duce spre Hudin e mult mai bun. S-a mai petrecut în Maramureș, nu e prima dată. Cu vreo 2 ani în urmă, se moderniza drumul forestier din Șibila, de la Strâmbu Băiuț, care era de două ori mai bun decât firul de județean dintre Cavnic și Băiuț, ba sunt șanse să fie și acum la fel.
Articol bun care , din pacate, reflecta realitatea. In alta ordine nu inteleg de ce pe un drum comunal pietruit nu sun restrictii privind greutatea admisa ,iar daca acel drum se asfalteaza se impune restrictie de 7, 5 tone