Cu dorința sinceră de a NU vă tromboni, ne explicăm. Nu mai avem în Maramureș zone cvasivirgine sadea și v-o spunem pentru că am fost acolo, le-am căutat. Am vorbit cu silvici, cu montaniarzi și am deschis liste de „locuri virgine”, secrete. Pe când am ajuns acolo, urme de TAF, cioate, case de vacanță ascunse bine. Practic, ai putea avea locuri cvasivirgine în zone greu accesibile, dar OMUL, în perversitatea sa, tot ajunge cumva.
Etalon e defileul Lăpușului care da, ar avea calitățile, e foarte greu accesibil. Pe când colo, pe râu vezi golfuri pline cu PET-uri, cauciucuri de tractor aduse de ape, cârpe, pungi, schelete de aragaz și de mașini de spălat, polistiren aduse de ape. E cvasivirgin: Cu foarte-foarte multă bunăvoință, văzând așa ceva. Și totuși, am putea găsi locuri puțin umblate, la noi, mai ales de comparăm cu alții.
Sudul Maramureșului
Geografic, ne vedem obligați să împărțim Maramureșul de-o parte și de alta a Gutâiului mai ales că sunt și foarte mari diferențe, de la oameni la folclor. În partea de Sud, găsești puține locuri neumblate. Dar sunt. Unul ar fi Valea Mare din Cicârlău, care e tot cumva în Subcarpați. Sigur, valea nu e mare, are drumuri ce duc spre mine părăsite, spre băile Puturoasa din Oaș, sau întorc spre Nistru.
Dar e puțin umblat, e loc de 4×4 și de TAF-uri. Alt loc neumblat e Culmea Codrului, absolut superbă, ce ar ține dinspre Bicaz până la Fărcașa sau la Poiana Codrului. Am văzut-o primăvara, cu „lanuri” de leurdă mare, până în genunchi. Impresionantă. Nu neumblată, dar totuși puțin umblată. O altă zonă puțin umblată e de la Băița Băii pe un forestier frumos, dar închis cu bariere, spre Blidari. Pe de-o parte, ai vârful Pietroasa și Sfinxul Oașului, pe de alta, Frăsineasa și Piatra Bulzului. Și tot în zonă și tot sub Carpați, am avea un fost drum de care, de la Ulmoasa spre… Valea Usturoiului a Băii Mari. Era drumul pe care se venea din zonă spre târg, spre piața veche a orașului, actualul Centru vechi istoric. Alt loc foarte puțin umblat și cunoscut este la margine de județ, de la Mesteacăn și Vărai spre Fericea și Chelința ori către Remeți pe Someș, e acel munte oarecum nefiresc lângă Podișul Someșan, numit de unii Dealul Prisaca. Oarecum similar e Dealul Vimei, și el ca un ic între Coroieni, Ponorâta și Vima Mare. Deține acea superbă piatră de nisip tasat, Cuesta Vimei, impresionantă mai ales de aproape. 
Face parte oarecum din Culmea Breaza, cea care merge spre Rohia, Rohiița, Boiereni, Măgoaja, e locul unde se găsesc celebrele pietre care cresc, trovanții de Lăpuș. Cu un drum, nu uităm munții Lăpușului, având pe de o parte Cavnic, Băiuț, de cealaltă parte Budești și Botiza. De asemenea, superba Culme a Prelucilor, pe de o parte cu cețurile sale ce coboară ca-n postere, spre sate, pe cealaltă cu sălbaticul, dar „necuratul” defileu al Lăpușului, mai sus amintit. Aici avem o restanță pentru anul acesta, Valea Rea și altele similare, destul de sălbatice, coborând cu ape spre cheile Lăpușului.
Nordul Maramureșului
Peste Gutâi, te-ai aștepta să fie ceva mai multă sălbăticie ca în sud. Nu de alta dar și munții sunt mai serioși. Țibleș, Gutâi, munții Maramureșului cei împărțiți cu Ucraina, cu traficanți și cu fugari, ori ai Rodnei împărțiți cu Bistrița. 
Da, sunt. Dar aici ai surpriza să te întâlnești oricând cu mașini 4×4, cu treabă. Care cu lemne, care cu piatră, care cu țigări, care cu fugari ucraineni. Plus ciupercari sau culegători de fructe de pădure masiv, industrial aproape. Unul din cele mai ascunse locuri din Maramureș e Poiana lui Dumitru-Poiana Brazilor-Colibi-Cioatele lui Șter. Superb, dar nu virgin, ba are propria civilizație, cu stâne, exploatări, culegători. Dar încă o dată, un paradis. Câtuși de puțin virgin pe măsură ce te apropii de localități, fie că vorbim de Blidari, de Săpânța, de Negrești-Oaș, de Remeți. Da, acea falie pe andezit pe care o tot reamintim, Culmea Pietrei, de la Săpânța-Sarasău spre Sighet și spre Șugău-Agriș e iar sălbatică și superbă. Tot cu propria civilizație a muntelui. 
Foarte sălbatic, dar iar umblat e și muntele de pe granița cu Ucraina, de la Lunca la Tisa spre Bistra, apoi spre Crasna Vișeului (superba vale Frumușaua), apoi deasupra Ruscovei, plus Repedea și Poieni. Și aici zone neumblate…decât de ești cu treabă, cum e muntele Bârsănescu – Copilaș. Sau Mihailec – Farcău. Sau Pietrosul Bardău sau cum îi zic simpaticii ucraineni ai noștri, „Pietrosu nost’”. Neumblat, de când cu lipsa grănicerilor și a pichetelor lor, de când cu tehnologia modernă, e capătul Vaserului, spre Ucraina, cu Șuligu, Lostun, Piatra Arsă. În fine, deasupra Borșei și a Băii Borșa, alte sălbăticii, tot pe graniță, de la Catarama spre Fântâna Stanchii și mai departe, spre Sâlhoi și Zâmbroslavele. Și da, nu am fost peste tot, mai avem de descoperit. Desigur, nu acum, când abia te miști prin orașe și prin sate, d’apoi pe drumuri de munte. Plănuim, da?
Și au mai rămas locuri destul de neumblate, ce nu sunt pe cărările majore turistice sau în ariile de interes locale. Din Borșa pe Valea Repedea în sus, pe lângă Vârful Feții. Sau de deasupra Moiseiului, fie spre Pietrosu sau Izvorul albastru al Izei, fie dincolo, de la Ihoasa spre Vaser-Novăț. La fel, interesante locuri avem deasupra Săliștei și a Dragomireștiului, cum ar veni spatele Țibleșului, versantul nordic, pe pâraiele Baicu, Căliman, Idișor. Sau Valea Râoaia, prinsă între Minghetul din Groșii Țibleșului și Poiana Botizii spre Runcaș.
Ne-a mai rămas destul de descoperit! Așteptăm vremuri bune, ne înarmăm cu răbdare și nu numai, cu glezne de fier și echipament, plus parteneri de omenie și… la descoperit cu noi!!! Și vă reamintim cum, peste ani, am făcut superbe descoperiri, ca din întâmplare, înarmați doar cu curiozitate: culmea Codrului, cascade necunoscute, falii, cupolele de antene radar rămase pe granița cu URSS odinioară, văi umbroase, peșteri cu temperaturi de 15 grade în timp ce afară bătea spre 40 Celsius. Căutarea nu se oprește, doar puțin se hodinește…
