Am ales să căutăm cele mai ascunse și mai intime comunități din județul nostru, pentru a vă arăta cum trăiesc departe de tumult o seamă de maramureșeni de-ai noștri. Nu e prima dată, peste ani v-am dus în Aspra, Jugăsterni, la fel ca-n cătunele ucrainene din munții Maramureșului, de pe graniță, gen Uloha. E o chestiune de alegere, de multe ori fericită!
Am ales să căutăm cele mai ascunse și mai intime comunități din județul nostru, pentru a vă arăta cum trăiesc departe de tumult o seamă de maramureșeni de-ai noștri. Nu e prima dată, peste ani v-am dus în Aspra, Jugăsterni, la fel ca-n cătunele ucrainene din munții Maramureșului, de pe graniță, gen Uloha. E o chestiune de alegere, de multe ori fericită!
Stejera apare atestat în 1733, un cronicar de secol XX scria că satul are 30 de case de lemn și 158 de locuitori. În 2011, la recensământ, avea 44 de locuitori, la cel din 2021 avea 43. Intrăm în sat, alături de edilul comunei Mireșu Mare, Ioan Mătieș, care ne recunoaște că are o problemă acolo, sunt eterne nemulțumiri. Spre sat e asfalt, apoi e drum de piatră, pe alocuri afectat de lemne trase…tot de localnici. Nu-i zice Stejera degeaba, nu? E înconjurat de pădure frumoasă, la intrare sunt case de vacanță, apoi satul în sine. Alte nemulțumiri s-au legat de accesul spre cimitirul satului, blocat de un proprietar în urma certurilor. Un localnic (ce tăia porcul) ne spune c-au fost 60 de fumuri, erau câteva case și mai deasupra, pe deal, apoi 48 de case, iar acum ar fi cam 20 de case locuite. Spre sat ajungi prin cochetul Iadăra, dar peste dealuri s-ar învecina cu Vălenii Șomcutei, Curtuiușu Mare sau Fericea. Bine ascuns, cochet, la intrare a avut o carieră de piatră, are și o plantație de brazi de Crăciun. 
Edilul ne spune că are proiecte depuse de asfaltări pe toate drumurile, inclusiv pe cel de Stejera, așteaptă bunăvoința guvernanților. Întrebăm un localnic ce atmosferă e în sat, inclusiv dacă e teren de vânzare, să faci o casă de vacanță. Râde în barbă și zice așa. Știi cum e atmosfera? Dacă te duci în pădure, trei sună la poliție și primărie, deodată… Ceea ce nu, nu strică atmosfera de sat uitat de vremuri, iar bisericuța minusculă de lemn, monument istoric, stă mărturie vremurilor apuse.
Groape e un sătuc ce aparține orașului Târgu Lăpuș. E atestat în 1638 drept Groppa, cu referire la așezarea într-o vale, pe malul Lăpușului ce tocmai acolo intră în defileul lung de aproape 30 de kilometri. În 2011 a avut 76 de locuitori, în 2021 avea 68. Sunt 16 case. Au avut școală, acum închisă. Și mai au obiective turistice. Intrarea în defileu, oarecum celebrul Dâmb al P..lii. Și…accesul! Spre deosebire de satul de mai sus, Groape are un acces interesant: urci pe serpentine, pe drum îngust, dinspre Răzoare, iar satul o fi „în groapă” dar destul de sus, din el vezi râul Lăpuș ca pe o panglică. Iar călcâiul lui Ahile a zonei pare a avea rezolvare, la vremuri noi. Tânărul primar al orașului, Vlad Herman, ne spunea anul acesta că va asfalta cu orice preț legătura cu Preluca Veche, un fir de drum de piatră de sub un kilometru ce ar deschide total zona turismului.
Două comunități diferite, interesante, în Maramureș. Și mai avem. Vestea bună e că, spre deosebire de odinioară, fie că vorbim de cele de față sau chiar de cele de pe graniță, au drumuri, energie electrică, fibră optică, sunt conectate la civilizație aproape ca în orice altă comunitate de „la drumul țării”.
