Un om înțelept și fain mi-a spus odată: Dacă cineva nu dă pe tine un ban găurit, tu nu da doi. Sună bine, doar cu nuanțe. Să nu dau pe el? Pe mine? Tot pe mine? E ironic, dar are sămânță de adevăr. Pe undeva, în societatea actuală, „a întoarce și celălalt obraz”, a „da cu pâine când se dă în tine cu piatră” sunt semne de slăbiciune, dacă nu de prostie. Inviți efectiv pe abuzator să termine treaba… Iar în cazul de față, mă refer la politicieni, la cei ce ne decid destinele. Și vă întrebăm: îi mai credeți când ne vor binele? Când umblă-n avioane private, dar vin duminică spășiți, cu ochii umezi, la biserică? În același unic costum, precum pastorul Jim Jones, cel ce avea 50 de costume similare cu care mima modestia… Oare sudiștii noștri își mai cred primarii ce au case la lacul Como, cumpărate iute după ultima investiție cu bani europeni în sat? Ce ne mai trebuie să înțelegem și să aplicăm morala de mai sus, să nu mai dăm nici noi vreun ban găurit pe ei? Nu unu, ci doi.
Uite ce spune Stephen King, marele scriitor, despre America de azi:”Va fi nevoie de cel puțin 40 de ani înainte ca iubita noastră Americă să se refacă din rănile produse de acest egoist, stupid personaj.Că se va repara America sunt sigur, dar va lăsa cicatrici”. Dar Rusia? Putin tocmai a autorizat prin decret Statul să naționalizeze temporar companiile care „nu se apără de dronele ucrainene”. Da? Naționalizare. Apoi mai vedem. Acolo nu ajung 40 de ani de reparat urmele. Hai și la noi, cu exemplele, nu? În 2021, U.E. ne-a dat cadou 30 de miliarde de euro. Post Covid. Doar că erau niște condiții, niște reforme: pensii, salarii la stat, justiția. Autostrăzi, spitale, digitalizare. Cu banii pe masă. Am luat cu greu 13 miliarde din 30 oferite. La final, pierdem sume pentru că n-am făcut ce-am promis. Se numește PNRR povestea de mai sus. Și nu se mai întoarce oferta… a fost una, punct. Un ban găurit, nu doi. De ce pierdem din bani? Păi au încercat să fure 135 din 250 de milioane de lei cu microbuzele școlare cu preț triplu, ba o să vedeți ceva povești mai încolo și cu depozitele CAV de deșeuri… Să nu uităm de nepotism, nu e o vorbă în vânt. Se poartă și la Hollywood, dar noi…noi am făcut ceva esențial din el. Circulă pe internet o listă cu pui de celebrități politice puși în posturi calde, bune, esențiale. De la Iordache, Meleșcanu, Bădălău, Daea, Țuțuianu, Buzatu, Toader, Cosma, Năstase, Sârbu, da, e lista cu fii și fiice puși bine, la cald. Degeaba revii de la Harvard sau Cambridge, îți lipsește ceva-ul acela, esențial. Ca să nu vă amintim de comuna cu soț-primar și soție-viceprimar, cu salarii de 14.500 de lei. Sigur, e cunoscut faptul că „Un popor de oi naște un guvern de lupi”, aici și oriunde în lume, așa că nu prea am da vina exclusiv pe ei. Te satisface cu ceva faptul că nu e vorba numai de tine, românul, ci și de american, rus, bulgar, ungur, turc? N-ar trebui. Ar trebui să te revolte. Să iei atitudine. Să încerci să schimbi ceva, fie și violatorul. Poate nu vine un altul mai bun, dar cel de față ți-a demonstrat tot, de la ignorare la pioșenie la cutii de pantofi la nepotism. Tot. Știm clar că ei, ăia de la cald, ne cred proști. Pe alocuri suntem. Dar nimic nu ne oprește să le răspundem cu exact aceeași măsură.
