Pe data de 22 octombrie 2016, la Bucureşti a avut loc, la iniţiativa Platformei Unioniste „Acţiunea 2012” şi a Mişcării Civice „Tinerii Moldovei”, Marşul pentru Unirea Basarabiei cu România, preconizat ca acest mare vis al tuturor românilor din cele două state româneşti să se întâmple în anul de graţie 2018, la data de 1 octombrie a acestui an. Acest marş preceda un miting al tuturor celor prezenţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti.
Bineînţeles că din Maramureş nu a catadicsit să se deranjeze nimeni, cu toate că în funcţie de numărul de doritori, se putea asigura transport.
Întâlnirea s-a stabilit la vechiul Han a lui Manuc din centrul capitalei, lângă ruinele vechii cetăţi a Bucureştiului întemeiat de domnitorul Vlad Ţepeş, în anul 1459.
S-a ales acest loc de întâlnire a Unioniştilor din RM şi a celor din Bucureşti la care s-au alăturat adepţii Unirii şi din alte judeţe, care simt că numai uniţi vom fi în stare de a înfăptui, de a duce la capăt marele vis de întregire a poporului român de pe ambele maluri ale Prutului. Hanul lui Manuc este locul unde la 1812, Moldovei i s-a răpit teritoriul dintre Prut şi Nistru, pierzând o mare parte din teritoriu, de către imperiul rus. Deci, locul de întâlnire a fost ales ca un simbol al întâlnirii tuturor celor care simt româneşte cu adevărat.
La data de 22 octombrie 2016, la ora 9, au început să se adune grupuri, grupuri, în funcţie de cum soseau autocarele cu demonstranţi. Aici am să specific că primul sosit am fost eu, dealtfel singurul din Maramureş. Au urmat cele cinci autocare de peste Prut şi un microbuz cu 30 de persoane. În total, 280 de persoane, la care s-au adăugat studenţii care-şi fac studiile în România. Au urmat la rând tinerii din Bucureşti, apoi persoane de toate vârstele, elevi de liceu cu benere, steaguri tricolore româneşti, tricolorul moldovenesc cu stema Moldovei. La mâinile şi pe piepturile tuturor erau ataşate bentiţe tricolore, doamnele şi domnişoarele având în păr cordeluţe tricolore. De toate acestea m-am ocupat personal eu şi cu grupul de tineri cu care am distribuit aceste mici însemne ale celor două state surori. La ora fixată pornirii marşului, pe traseul stabilit se adunaseră în jur de 1.000 de persoane. La ora 15,15 a fost dat semnalul pornirii pe traseul: Hanul lui Manuc- Piaţa Universităţii – Piaţa Romană – Piaţa Victoriei, unde urma să se ţină alocuţiuni şi unde erau invitaţi Preşedintele, Premierul, reprezentanţi ai Guvernului şi parlamentari din tot spectrul politic.
De-a lungul traseului s-au strigat lozinci: Rusia NU uita/ Basarabia NU-I a ta, România NU a avut GRANIŢĂ la PRUT, UNIRE FRAŢI români. VREM UNIRE.
Pe timpul deplasării, numărul celor prezenţi creştea văzând cu ochii, numai la grupul în care eram eu ni se alăturase cel puţin 600 de persoane, ajungînd ca la sosire în Piaţa Victoriei să depăşim uşor 1.200 de persoane. Aşa că NU-i adevărat că eram câteva sute. Eu am estimat 4.000-5.000 de persoane care au făcut parte din coloană. Pe parcurs, cu cât ne apropiam de Piaţa Victoriei, creştea şi numărul de jandarmi echipaţi la greu, ca de război, numai măştile de gaze şi pistoale mitralieră nu aveau, dar, fiecare avea un pistol atârnat ostentativ la şold. Erau totuşi paşnici şi ne priveau chiar cu simpatie.
În grupul-coloană unde eram eu repartizat, aveam un grup de tineri îmbrăcaţi în costume populare din zona Bârladului, grup care dădea tonul la cântece şi la ceea ce se striga pe tot parcursul traseului.
La intrarea noastră în Piaţa Victoria, am observat pe partea dreaptă un Ţarc mare în care erau câteva grupuri din coloanele din faţă. Menţionez că eu făceam parte din al patrulea grup care trebuia să intre. După mine mai urmau încă două. Când am văzut Ţarcul, i-am spus colegului care era lângă mine şi avea o portavoce: NU intrăm în Ţarc, că NU sîntem oi, suntem oameni liberi. Atunci el a strigat ce am zis eu. În momentul acela, toţi au strigat la fel. Dar, din păcate, răul se produsese. George Simion, cu încă câteva persoane, au rupt, au forţat cordonul jandarmilor, vrând să se îndrepte spre Piaţa Universităţii în marş cu coloana lui, lucru care NU era trecut în program. Noi, trebuia să rămânem în Piaţa Victoriei, conform planului aprobat. Ce a urmat, ştie toată ţara, inclusiv Europa şi nu numai. După o mică consfătuire între noi, am hotărât să ne despărţim în grupuri de către 2-3 şi chiar 4 persoane şi să ne îndreptăm spre Piaţa Universităţii. Astfel, au pornit primele grupuri, jandarmii văzându-ne paşnici, ne-au întrebat ce facem, am spus, gata, noi am terminat, plecăm acasă. Aveam steagurile şi benerele strânse, aşa că ne-au lăsat în pace. De acolo toţi am plecat pe căi ocolite spre locul fixat, Piaţa Universităţii, unde ştiam cine ne aşteaptă: alţi jandarmi, un car al TvDg. Cu reporterii care luau interviuri. Eu am refuzat, nu-mi place publicitatea gratuită.
Atâta forţă, jandarmerie, poliţişti în civil demni de o cauză mai bună şi nu de a răspunde unei paşnice manifestaţii şi care stăteau ostentativ şi ne priveau calm, să vadă ce facem. Noi, la fel de paşnici, aşteptam rezultatul negocierilor dintre jandarmi şi cei cinci reţinuţi dintre ai noştri. La aflarea veştii că au fost eliberaţi, am aşteptat să vină şi ei la locul stabilit.
Preşedintele George Simion a anunţat următoarele mişcări, a prezentat doleanţele şi cererile noastre: întâlnire cu Premierul, Preşedintele, Membrii Guvernului, Parlamentarii, şefi de partid. Bineînţeles că NU au binevoit să vină. O parte dintre manifestanţi au înnoptat în piaţă, printre ei şi cei 280 de moldoveni din RM.
Cel mai important lucru care s-a cerut a fost acela că Viitorul Parlament să ia în considerare un proiect privind UNIREA României cu Republica Moldova la 1 decembrie 2018.
Toţi parlamentarii nou aleşi să-şi asume oficial acest mesaj, iar noului Guvern, să facă demersurile oficiale, împreună cu Guvernul Moldovei, pentru înfăptuirea acestui VIS, REÎNTREGIREA ROMÂNIEI.
Promisiunile Alianţei „Acţiunea 2012” şi a Mişcării Civice „Tinerii Moldovei” sunt că o vor face, viitoarea întâlnire fiind pe data de 1 decembrie 2016, la Bruxelles. Maramureşeni, înscrieţi-vă pe liste! Declar deschisă această LISTĂ!
Ioan CIOCIAN
