Investiții uitate de Maramureș Unele sunt istorie, altele ruine, altele palpabile. Unele doar vise

0
0

Maramureșul de după 1989, la schimbarea de orânduire, a renăscut în speranță. A visat frumos. Orice părea posibil. Au trecut 37 de ani de atunci. Pe alocuri, visele au devenit realitate. În alte cazuri, au rămas vise, ba chiar uneori au fost lăsate baltă. Nu e cazul Tunelului pe sub Gutâi de care iar a adus vorba cineva, semn că vin alegerile! Suntem ironici, dar e cazul. Totuși, ce am pierdut pe drum din visele Maramureșului?

Fie ca…/ar fi putut fi/”o fi fo foastă”…

Dacă pornim din nord, de pe granița cu Ucraina, amintim vise/ proiecte/ promisiuni de dată recentă și nu numai. De exemplu, punctele de trecere de la Iablunikva-Piatra, pe uscat, ori cel de la Valea Vișeului ori cel ce avea deja investitor, de la Poienile de sub Munte spre Burkut-Zelena, unde chinezii ziceau că fac drumul, dar vor la schimb lemnul ce se taie pe traseu… De dată mai veche, uitat, deși turistic încă ar funcționa, e drumul județean de la Săpânța, printre cariere și defilee, spre Baia Mare. A fost început în comunism, uitat în capitalism. Au rămas martore câteva porțiuni cu borduri. Atât. Amintim barajul Runcu, nu pentru că n-ar fi de actualitate, nu pentru că nu e absolut necesar, cât că vor mai dura vreo 5 ani, optimist vorbind, până să-l avem. Dar de ce să nu amintim și barajul de pe Iza, pentru care chiar s-a cumpărat teren, deasupra Săcelului, pentru apă pe toată zona, cu Moisei, jumătate din văile Izei și a Vișeului? Putea fi, relieful era promițător, dar s-a opus Săcelul. La fel, putea fi barajul de la Seinel, cu apă pentru Seini și Cicârlău, s-a ratat, acum vine magistrală de apă dinspre Baia Mare. Puteau fi furnizori, vor fi consumatori, o mică diferență. De proiectare.
Dar să revenim în nord. La drumuri. S-a visat un drum turistic între Poienile de sub Munte și orașul Vișeu de Sus. Un traseu de cale ferată turistică între Vișeu-Moisei-Borșa. O telegondolă de la Borșa spre Valea Izei! OK, au fost vise. Dar platforma petrolieră de la Săcel n-a fost, acolo mai sunt sonde și zăcăminte. E drept, energia nu e mare scofală în ziua de azi, nici țițeiul…mai bine-l aducem prin strâmtoarea Ormuz, e mai palpitant… Și revenim la drumuri. S-a visat drum între Ieud și Groșii Țibleșului. De la Botiza spre Băiuț, chiar parcurs de oficiali nu foarte demult, dar cu mari probleme, inclusiv alunecări de teren și prospecțiuni miniere neînchise. Un drum schițat dar neterminat este între Rozavlea și Leordina. Un altul de la Săliștea de Sus spre Vișeul de Mijloc, „ca-ntre orașe”. Dar salutăm asfaltarea parțială dinspre Bârsana spre Petrova și Hera, acolo mai e nevoie de un mic zvâc! E județean oricum, fie că-i zice „Calea Muntelui”. Apoi, salutând noi reînvierea băilor Coștiui (nota bene primarului insistent!!!), nu putem să nu ne amintim de povești prin care se dorea deschiderea de drum ba între Bârsana-Coștiui, ba între Oncești-Coștiui. „N-o fo’ nimnica”, vorba maramureșeanului. Cel puțin cei din Valea Stejarului, mult mai apropiați, nu vor drumul! Nu vor turiști, vor liniște! E un punct de vedere. Nu-i supărăm, că-și fac iar Republică, sunt tot vremuri tulburi și acum… Un alt drum în vecinătate, schițat, dar probabil mai mult al mașinilor cu lemne, e fosta cale ferată de Mocăniță de la Sighet-zona Muzeului Satului spre Rona de Jos. Există, trebuie resuscitat. Dar mai sunt vise neîmplinite. De exemplu, un muzeu real, palpabil, al mineritului, într-o galerie. Au vrut Băiuț, Cavnic, au renunțat. Va face Baia Sprie, până la urmă, par mai hotărâți… Un alt proiect de dată recentă căruia nu-i vedem orizontul e Săsarul navigabil. E oricum o victorie Săsarul reînviat, cu pești, rațe sălbatice, castori, lăsați-l așa, nu-l mai amenajați… Mai ales că are o mică problemă, nebăgată în seamă…are apă de navigat de vreo 2 ori pe an, câte 2 zile… La fel, un proiect ce a tot făcut vâlvă și a generat ambiții e rețeaua de gaz în zona Codru. Șansa lor ar fi comasarea, deși sună antipatic… Apoi, așteptăm cu nerăbdare (încă…) centura „mare” a Băii Mari, la fel ca drumul rapid Baia Mare-Satu Mare, mai ales că ne așteaptă cu nerăbdare ungurii la graniță…

Uite că s-a făcut!

Nu, n-are legătură cu „a furat, dar a și făcut…”, nu e o ironie. Pur și simplu o parte din visele Maramureșului s-au împlinit! Oricât de cârcotași am fi. Exemplu vechi… Barajul Firiza, care va alimenta nu municipiul, ci tot sudul de județ, până la urmă. Tot SF părea și drumul Boiu Mare-Vima Mică, se jurau localnicii că n-a fi în veci. Uite că este. Dar Botiza-Groșii Țibleșului? Știm, umblă pe el mai multe lemne ca oameni, dar asta se poate schimba. Și țigări… Dar pasarelele Băii Mari? Cine credea? Dar podul de la Tisa-Biserica Albă? Un alt obiectiv ce părea imposibil (în anii 90 am fost pe Preluci cu tractor și remorcă cu 2 roți, iar noroiul ajungea la mijlocul roții de tractor, pe drum…) părea drum de asfalt pe Culmea Prelucilor. Acum, cu întreruperi mărunte de sute de metri, poți parcurge Prelucile pe asfalt de la Groape la Întrerâuri sau Buteasa!!! Apoi, am visat un pod peste Someș, că cel de la Ardusat putrezea… avea pe el o dată înfricoșătoare, sub pod…1965 data ultimei intervenții.(mai avem poza). Apoi, acesta s-a reabilitat, iar autoritățile foarte ambițioase din Ulmeni și Seini s-au luat la concurs și au făcut… alte două poduri! Podul lui Morar și podul lui Cica, sau cum. Râdeți, glumiți, le avem!!! Altă investiție aparent științifico-fantastică tocmai se face: magistrală de apă din Baia Mare spre Seini, alta spre Șomcuta. La fel, magistrala de gaz a ajuns în Vișeu, de-a lungul Văii Izei. Maramureșul istoric are, teoretic, gaz. Va mai dura, dar acolo e magistrala. Apoi, tot nevoia și spaima de lucrările la Drumul Nordului (vă mai amintiți ce deranj, câtă lascivitate…ca acum la Sălsig-Țicău…) a făcut să apară Centura Codrului, de la Fărcașa prin Bârsauă spre Asuaj, Băița de sub Codru și Băsești, cu speranțe de a fi continuată, în vremuri bune, spre Oarța, dar și peste deal, spre Sătmar. Există, e palpabil, e circulabil. Așa cum nevoia a generat acea „centură chioreană” de cealaltă parte a Lăpușului, de la Groși spre Chechiș-Coruia-Coaș. Din cauza podului de la Cătălina.

Alte S.F.-uri? Science fiction sau Studii de fezabilitate?

Și să nu disperăm. Mai încape. Ce-ați zice dacă, până la urmă platforma industrială a Băii Mari reînvie? Altfel, desigur. IMRAUT-ul – cartier de blocuri. Phoenixul-câmp de fotovoltaice. Turnul-obiectiv turistic vizitabil. Romplumb… nu știm, dar coboară agresiv cartierul de case ad-hoc dinspre deal. Dar dacă se sperie Săcelul de lipsa de apă sau intră administrativ în „megalopolisul” Săliștea-Dragomirești și se decide construirea sursei de apă potabile sus, pe Iza încă albastră? Dar dacă după o criză economică aspră ce adie deja, Vișeu-Moisei-Borșa bat palma și fac trenulețul turistic? Dar dacă, într-o zi, suim cu mașina la Ardusat pe autoband și nu ne oprim până la marginea Parisului? Dar dacă la fel, ne suim pe autostradă de pe Drumul Nordului și nu ne oprim până la Sibiu sau Timișoara? Doar că pentru toate acestea, din (ne)fericire pentru unii/ alții, există o cerință majoră: să rămânem europeni. Și exemplificăm. Să zicem că ne apucăm de tunelul pe sub Gutâi, vreun politician se ține de cuvânt. Prețul actual, zice Măria Sa Internetul, variază între 10-25 milioane euro/per kilometru de tunel forat. Pentru autostradă sau cale ferată dublă, la 10 metri diametru, prețul merge între 80-250 milioane euro/ km. Mult succes în atragerea de fonduri guvernamentale, rusești ori americane…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.