Pe valea Izei, Regele Mihai a fost întâmpinat cu furci, greble şi coase!
(Graiul Maramureşului, august 1997)
La câteva zile după vizita Majestăţilor Lor pe valea Izei, am publicat cu titlul de mai sus impresii de la întâlnirile de la Ieud dar şi de pe traseul de 90 de km dus-întors Sighet – Bogdan Vodă. Colegul Andrei Fărcaş, care a relatat pe larg, a doua zi, despre toate cele, a intrat ca ars în biroul redactorului-şef, trântindu-i în nas, regretatului Augustin Cozmuţa, ziarul: ”Cum ai putut să publici asemenea minciuni! Năsui acela-i nebun?: Gusti zâmbea pe sub ochelari întrebându-l: tu ai citit textul? Cum pot citi asemenea prostii zice Andrei, după care s-a apucat de lecturat. După câteva minute a zâmbit şi apoi a râs: ”Vai ce m-am speriat că ai publicat minciuni, dar să ştii că-i adevărat!”
Adică în ziar scriam că, în acea zi toridă de vară, coloana oficială de peste 30 de automobile din suita regală a fost salutată pe traseu de localnicii din vreo 8 localităţi. Aliniaţi pe marginea drumului judeţean, aceştia s-au oprit pentru câteva clipe pentru a le face cu mâna şi saluta din mers pe Majestăţile Lor, dar şi suita formată din oficialităţile judeţene de la Prefectură şi Consiliul Judeţean Maramureş, miniştri, parlamentari, primari, lideri politici, ziarişti. Îmbrăcaţi ca-n zi de lucru, oamenii care l-au întâmpinat pe rege mergeau sau se întorceau de la câmp, cu furci, greble sau coase de-a umăr!
Regele de-acasă şi de la şcoală
În primii ani de şcoală, până la venirea lui Ceauşescu la putere, profesorii ne tot împuiau capul cu poveşti despre burghezo-moşierime, despre rege, cu toţii fiind înfieraţi cu revoltă proletară. Mai puţin comuniştii din ilegalitate care au devenit eroi. Ceva asemănător cu perioada de după 1989, de când înfieraţi sunt alţii, precum alţii-s şi eroii.
Acasă, tata îmi povestea adesea despre regele Mihai, dar se uita mereu pe geam dacă nu-l ascultă cineva! După mulţi ani încă se mândrea tata cu ordinul de numire a sa în funcţia de notar al comunei Bocicoi Mare, ordin semnat şi parafat de regele Mihai Întâi, cum scria pe documentul din toamna lui 1946. Pe Majestatea Sa, Regele Mihai, tata l-a văzut prima dată prin 1944, la Cernăuţi, unde se refugiase şi făcuse liceul comercial în timpul Diktatului. Pe vremea aceea , tata era proaspăt recrut al Armatei Regale, iar regele a venit să-i încurajeze pe tinerii ostaşi. Evenimentul istoric de la 23 August 1944 tata (sergent sanitar TR) l-a prins la Bucureşti. Era la o grădină de vară cu câţiva colegi militari români. La ora 22, când Regele a transmis la radio comunicatul către ţară, militarii români de la terasă au trecut imediat la dezarmarea ostaşilor germani care se aflau şi ei acolo, la bere. Un pluton de copii, îşi amintea tata. Nemţii nu aveau mai mult de 16-17 ani!
Ziua de 23 August ar trebui să fie şi ea Sărbătoare Naţională. Decizia întoarcerii armelor nu a aparţinut comuniştilor, cum se lăudau ei după război, ci Regelui Mihai şi marilor partide istorice (comunişti erau doar 7-800 în toată ţara, dar şi aceia în ilegalitate). Mai mult, România de azi are graniţele actuale după evenimentele de la 23 August 1944, nu cele de la 1918. După modelul altor ţări, şi România ar putea avea două Zile Naţionale!
Dineul de la Curtea Veche
Municipalitatea Sighetu Marmaţiei a oferit o recepţie în onoarea Majestăţilor lor la complexul Curtea Veche, unde au fost invitate peste 300 de oficialităţi din Maramureş şi Bucureşti. Administratorul Gheorghe Ulici îşi aminteşte ”Nu credeam vreodată că, după ce l-am ascultat pe ascuns, la radio Europa Liberă, vor trece nişte ani, iar eu îl voi primi cu pâine şi sare şi îl voi servi la masă pe Regele Mihai, care a fost oaspetele nostru, împreună cu Regina preţ de 3 ore”.
Vizita Majestăţilor Lor la Sighetu Marmaţiei
În cadrul vizitei din august 1997 la Sighetu Marmaţiei şi în Maramureşul istoric, Regele Mihai şi Regina Ana au fost la Cimitirul Săracilor, unde îşi dorm somnul de veci zeci de foşti deţinuţi politic decedaţi în temniţa din Sighet, între anii 1948-1962. A fost de asemenea vizitat Memorialul Sighet.
Între Primărie şi Memorial, pe actuala alee pietonală, Majestăţile Lor s-au deplasat pe jos printre sute de sigheteni care i-au primit cu flori şi aplauze.
Pentru câteva minute, eu m-am aflat în faţa înalţilor oaspeţi, la doar 2 metri distanţă. Făceam fotografii mergând cu spatele. Apoi m-a dat la o parte plin de emoţii şi am aplaudat din instinct. Nu cred că voi mai apuca vreodată să treacă pe lângă mine doi oameni cu sânge albastru şi un rege iubit de toţi românii!
Dumnezeu să-i ocrotească în pace!
(Fotografii din colecţia Memorial, Curtea Veche, Fl. Năsui)
