Sâmbătă şi duminică, a fost mare sărbătoare la Finteuşu Mare! Au fost multe activităţi, incluse în proiectul “O sută de ani de cântec coral la Finteuşu Mare”, care să ne aducă în actualitate evenimente şi fapte întâmplate acum un veac, atunci când un grup de trei intelectuali ai satului, preotul Valer Dragoş, învăţătorul Gavril Bogdan, directorul şcolii, şi învăţătorul Nistor Dragoş au avut iniţiativa înfiinţării Corului Plugarilor din Finteuşu Mare, sub deviza – “Ne-am unit inimile, gîndurile şi glasurile pentru a proslăvi prin cîntec neamul românesc şi pe Bunul Dumnezeu”.
Împreună cu colegul de breaslă Adrian Marchiş, am ascultat crâmpeie din povestea corului bărbătesc din Finteuşu Mare, spuse cu emoţie de actualul său dirijor, profesorul Andrei Dragoş.
…Era 1 Decembrie 1918, când Corul susţinea primul concert în Şomcuta Mare, centrul districtului Chioar, unde românii erau adunaţi, cu mic cu mare, şi aşteptau cu înfrigurare veşti de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Iar când s-a anunţat consfinţirea Marii Uniri, din piepturile finteuşenilor, conduşi de dirijorul Nistor Dragoş, au izbucnit acordurile cîntecului de atîţia ani zăgăzuit “Pe-al nostru steag e scris unire”…
Şi ca buni gospodari, Andrei Dragoş, asociaţia corală, autorităţile locale au început sărbătoarea centenarului la ivirea toamnei, cu evenimente şi concerte care vor fi presărate peste tot în ţară, culminând cu 1 Decembrie 2018, când se împlineşte un veac de când istoria Finteuşului, dar şi istoria Corului de bărbaţi sunt legate de Marea Unire.
Am depănat de multe ori povestea corului, spusă de Andrei, spusă de corişti, printre care şi veteranul Adrian Barbu, care se apropie şi el de vârsta centenară. Şi unde era locul perfect pentru debutul Proiectului “O sută de ani de cântec coral la Finteuşu Mare” dacă nu biserica, locul unde corul şi-a găsit refugiul în anii grei de după Dictatul de la Viena. Săvârşirea Sfintei Liturghii, sfinţirea plăcilor comemorative, în memoria coriştilor, inaugurarea Centrului cultural, care va purta numele lui Nistor Dragoş, cântecul care ne-a însoţit istoria stau mărturie unui timp trăit cu sentimentul că ţara trebuie cinstită şi apărată de tot ce e rău.
La aproape un an de la înfiinţare, corul se poate lăuda că, în sfârşit, are o sală de repetiţii, unde, după zile de muncă şi trudă, să facă repetiţii de dragul muzicii, a cântecului patriotic în special. Cu adevărat, Finteuşul a îmbrăcat haine de sărbătoare! În linişte şi fără zarvă, am vizitat sala de repetiţii, plină de trofeele obţinute de-a lungul veacului, de la Diploma Honoris Causa pentru întreaga operă dedicată spiritului daco-roman întru înveşmîntarea gloriei istorice a poporului nostru în strălucirea muzicii, la „10 pentru România” pentru perseverenţă şi promovarea dragostei de neam şi ţară prin vechiul cîntec patriotic, până la Diplomele de excelenţă pentru promovarea culturii naţionale. Am trecut apoi prin sala Centrului cultural, care, două zile, a răsunat de glasurile celor veniţi să cinstească un cor de-o vârstă cu Unirea cea Mare: “Armonia chioreană”, “Buciumenii Chioarului”, Corul din Şomcuta Mare, Horitoarele din Săpâia şi Posta. Prima zi de sărbătoare s-a încheiat cu evoluţia Corului de Cameră Preludiu, dirijat de maestrul Voicu Enăchescu, una dintre cele mai prestigioase formaţii corale din România, un reper al felului în care alege şi interpretează muzica corală.
Au venit să fie alături de Corul Centenar alte două formaţii, care, deşi au acelaşi nume, sunt distincte prin ceea ce reprezintă: ARMONIA, din Baia Mare şi ARMONIA, din Constanţa, laureate la multe festivaluri internaţionale.
Am vorbit cu Andrei Dragoş despre ce a însemnat Valentin Băinţan pentru Corul bărbătesc din Finteuşu Mare. 27 de ani de muncă, succese şi satisfacţii, abordarea unui repertoriu cu succese răsunătoare la festivalurile şi concursurile naţionale, participări şi schimburi culturale cu coruri de peste hotare, colaborări şi întîlniri cu oameni de cultură de prim rang. Şi succesul cu Treceţi batalioane române Carpaţii, momentul crucial al relansării vechilor cîntece patriotice. Special pentru cor, au scris Gh. Dumitrescu – „Zimbrul Maramureşului”, Ioan D. Chirescu – „Românul în veci nu piere”, Liviu Borlan – „Până când o inimă mai bate”, „Dacii şi noi”, ”Forţa noastră”, „Florile a florilor”, Constantin Arvinte – „Pribeagul”…
Din 30 noiembrie 2003, conducerea corului este preluată de prof. Andrei Dragoş, care ne spune că nu este profesor de muzică, citirea partiturilor nu este punctul forte al coriştilor, în marea lor majoritate fiind oameni simpli. Dar au iubire pentru cântec, pentru „Cîntecul din sufletul neamului”. Pe care l-au dus de la Paris, la Milano, de la Torino, la Roma, în Spania, în Ucraina, în Moldova, în Austria, în Elveţia şi „Dacă ne ajută Dumnezeu, zice dirijorul, vom ajunge şi la românii din Valea Timocului”.
Au fost prezenţi în Finteuşu Mare, la sărbătoarea de sâmbătă şi duminică, şi Dan Puric, Mircea Şuteu şi Laura Temian, urmaşa învăţătorului Gheorghe Pop.
Până la 1 decembrie, corul va avea numeroase concerte, colaborează excelent cu Dan Puric, au o audienţă extraordinară. Corul bărbătesc din Finteuşu Mare va fi prezent şi la Conferinţele de la Deseşti, ediţia a doua, a căror temă nu e alta decât satul, maramureşenii şi Marea Unire.
La mulţi ani, dragi corişti! Ţineţi-o tot aşa! Avem nevoie de „Hora Unirii”, „Deşteaptă-te române”, „Tricolorul” etc. Avem nevoie de valorile care i-au însufleţit pe cei care au făurit Unirea cea Mare! Pe lângă cei 1.228 de delegaţi, la Alba, au venit, după cum menţionează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei: „cât cuprindea ochiul numai om şi om în continuă mişcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”. Atunci s-a cântat, în Sala Unirii, Pe-al nostru steag e scris Unire!
