• Interviul nostru cu prof. univ. dr. Vasile BERINDE, președintele Comisiei de Matematică din cadrul CNATDCU •
CV-ul profesorului Vasile Berinde îl situează printre cei 1% cei mai buni matematicieni ai lumii. Ca performanță științifică și vizibilitate internațională. Chiar dacă domiciliul său este în Baia Mare, iar locul de muncă este Centrul Universitar Nord. Semn că știința nu are granițe, iar valoarea este recunoscută peste tot în lume. Cu profesorul Berinde este foarte ușor să vorbești despre știința matematicii, fiindcă această punte a suspinelor, cum i se mai spune, este îmbrăcată într-o inefabilă poezie, chiar și atunci când vorbește despre ecuația căldurii. Capacitatea sa științifică și talentul organizatoric i-au așezat în dreptul numelui multe titluri și demnități. Recent a mai apărut una. Prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5048, din 14 septembrie 2018, prof. univ. dr. Vasile Berinde a fost numit președinte al Comisiei de Matematică din cadrul Consiliului Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Acesta este unul dintre motivele dialogului cu universitarul Vasile Berinde.
– Vă lipsea din biografie această funcție?
– Eu am mai fost membru al acestei comisii în perioada 2012-2016. Numirea în această comisie, care se ocupă de partea științifică a activității matematice din România, se face după performanțele științifice și după impactul și vizibilitatea internațională a acestei activități. Spre surprinderea mea, nu m-a întrebat nimeni atunci când am fost numit președinte al comisiei. Suntem 17 membri în comisia de matematică, deasupra este Consiliul general, din care fac și eu parte ca președinte de comisie.
– Opinia publică a auzit mai multe despre CNATDCU, odată cu plagiatele, care au urâțit fața științei. Nu știu cât se poate plagia în matematică, dar am văzut cât de ușor se plagiază în alte domenii. De aceea vă întreb care sunt componentele și activitatea comisiei?
– Sunt cinci componente: în primul rând validarea tezelor de doctorat, pentru că la noi Ministerul Educației le validează. Aș vrea să vă spun că în Vest, toate universitățile care au un exercițiu lung al competenței, ele dau titlul de doctor. Din păcate, la noi această rușine care s-a aruncat asupra științei vine numai din politic. Pentru că toate plagiatele sunt legate de politicieni. După 1990, politicienii au vrut să-și caute o legitimitate științifică. Așa s-a ajuns la acest blam aruncat asupra întregii comunități științifice. Deși, în România, doar 8 plagiate au fost confirmate, s-a făcut atâta gălăgie ca și când toată știința ar fi fost plagiată. Sesizările de plagiat tot CNATDCU le rezolvă; abilitarea este o activitate care dă dreptul să conduci doctorate. Apoi, trebuie făcută evaluarea conducătorilor de doctorat. Din păcate, deși au trecut șapte ani de când este legea, abia acum se va face evaluarea conducătorilor de doctorat și a școlilor doctorale. O altă activitate este fixarea criteriilor pentru gradele didactice de conferențiar și profesor universitar. Penultima activitate o constituie validarea concursurilor de cercetători și, ultima, aprobarea domeniilor de doctorat. Apropo de plagiat, în matematică, de când știu eu nu a existat vreo reclamație de acest fel. Matematica are un statut aparte față de celelalte științe. În matematică există această oglindă mondială, totul este vizibil pe internet. Aș spune că în matematică este însă și o anumită rigoare excesivă. Adică se cade în cealaltă extremă.
– Când vorbești despre cei 1% dintre cei mai buni matematicieni din lume se iau în calcul performanța științifică și vizibilitatea internațională?
– Îmi este greu să vorbesc eu despre mine, dar pot spune că în România am parametrii cei mai buni ca vizibilitate internațională. Numirea mea ca șef al Comisiei de Matematică din cadrul CNADTCU nu mi-a lipsit și n-am știut că e atât de înrobitoare. Dar am considerat că este o mare onoare și pentru mine și pentru Baia Mare.
– Nu sunt invidioși bucureștenii?
– Pentru ei soarele de la București răsare. Dar în fața evidenței – rezultate și vizibilitatea internațională – nu au ce să spună. Sunt în comisie reprezentanți de la Universitatea din București, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, de la Politehnica din București, unde sunt cei mai mulți matematicieni din România, de la Iași, de la Institutul de matematică al Academiei… Dar este o decență și o politețe… științifică. Mi-am asumat această funcție deoarece chiar știu că pot să ajustez puțin optica avută. Am impus care sunt principiile mele, în limitele regulamentului, și deja se simte o schimbare de atitudine. Sper să nu fie doar impresie.
– Baia Mare îl are pe Vasile Berinde, dar are și o revistă – Carpathian Journal of Mathematics – invidiată de București, care nu are o asemenea publicație științifică internațională.
– Eu când am venit la Universitatea de Nord, în 1990, am avut un entuziasm tineresc și am pornit mai multe activități, printre care și revista. Jumătate din energia și timpul meu le-am investit în revistă. Am atras colaboratori din toată lumea, bordul revistei fiind internațional: SUA, India, Coreea de Sud, Franța, Republica Moldova, Arabia Saudită, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Grecia, Slovacia, Canada, Japonia, China, Germania. Revista este valoroasă și include multă muncă. Poate și asta arată un dram de invidie. Dar știința nu lucrează cu invidie, ci cu muncă și rezultate.
– La nivel internațional, cam pe unde se situează școala de matematică din România?
– Deocamdată stăm bine. Avem matematicieni în toată lumea, dar ei sunt produsul a ceea ce a fost. Acum se observă decăderea. Pentru că în ultimii 30 de ani aproape, prima categorie, dar și a doua au plecat din România. Mai nou, după absolvirea liceului se pleacă afară. Și din păcate, Guvernul nu are pârghii concrete de a-i aduce înapoi. Statele Unite de aia au rezultatele cele mai bune pentru că investesc enorm, în toate domeniile de cercetare, și atrag specialiști de peste tot, asigurându-și supremația științifică.
– Poate că aici ar trebui să facem deosebirea dintre matematica – obiect de învățământ și matematica – obiect al științei.
– Dacă ne referim la educația matematică în sine, este încă bună, pentru că mai sunt profesori de prima mână, iar descreșterea de care vorbeam vine de la lipsa de motivare a elevilor. Nu mai este interes și pasiune din partea elevilor. Se tot spune că nu avem universități în top, și nici nu vom avea pentru că nu se investește. În matematică nu ai nevoie de laboratoare supersofisticate și complexe, dar ai nevoie de bazele de date internaționale. Care costă mult. Doar abonamentul anual la una din bazele de date la care avem acces costă 40.000 de euro. Dacă ai acces la bazele de date și ai cap, mergi în vârful Gutâiului cu laptopul și lucrezi. Recent și-a dat demisia ministrul cercetării, căreia i-a fost alocat 0,17 la sută din PIB și s-a mai redus la 0,15. Ce să faci cu 0,15 la sută pentru proiectele de cercetare? Te poți compara cu cei care au 2 la sută din PIB numai pentru cercetare?
– Anul acesta, Olimpiada Internațională de Matematică a fost la Cluj. Cum s-a prezentat echipa României?
– Am fost secretarul juriului internațional. Din păcate, a fost cea mai slabă clasificare a României din istorie. De la primul loc, în 1996, la locul 33-34, în 2018. Și așa vom merge… Pe primele locuri: SUA, Rusia, China, acum au apărut țările asiatice, care investesc într-o activitate care aduce prestigiu țării. Or, dacă tu nu stimulezi profesorii și elevii care să participe, nu ai cum să obții rezultate, pentru că e o competiție acerbă. Acum 59 de ani, când a fost înființată Olimpiada Internațională, echipele erau … de amatori, ori acum sunt superprofesioniste. Să vă spun că lotul SUA a fost alcătuit din chinezi? S-au acordat două medalii pentru punctajul maxim, una a plecat în SUA, alta în Marea Britanie, dar elevul din SUA era chinez, iar cel din Marea Britanie… indian. Să vă mai spun că în echipele Danemarcei, Suediei și Irlandei erau… români, adică generația emigrației…
– De la educația matematică ne întoarcem la cercetarea matematică. Ce mai cercetează profesorul Berinde?
– Am inițiat niște direcții de cercetare în matematică foarte originale, care au dat de lucru la 10 grupuri de cercetare din toată lumea. Au preluat ce am început eu și continuă cercetarea. Așa am fost invitat în Arabia Saudită, Turcia, Pakistan, India, Thailanda, China, Spania, până și în Nigeria am fost. Ideea este că noi lucrăm pe domenii înguste de cercetare. Această vizibilitate internațională se măsoară în numărul de citări ale lucrărilor publicate. Asta este unitatea de măsură, existând o categorisire a revistelor de specialitate la nivel mondial. Este o platformă care contabilizează citările, iar în ultimii ani eu am fost pe lista celor mai citați din lume. A fi în lista aceea înseamnă automat consacrarea definitivă. Am primit invitații pentru numeroase universități, pe care nu le pot onora. Mai mult, am primit invitații să merg la ei, pentru că dacă ai un asemenea cadru didactic, universitatea este clasificată mai bine. Dacă vă spun ce oferte de salariu mi s-au făcut…
– Și, totuși, ați rămas în… Baia Mare! Deci nu doar banii contează!
– Mie îmi place aici, v-am mai mărturisit asta. Sunt așa, mai poet în matematică, îmi place să lucrez după programul meu. Or, la ei regulile sunt drastice. Ești aproape sclav din punct de vedere administrativ.
– Care este cea mai de succes lucrare a profesorului Berinde?
– Este o carte apărută în 2007, despre analiza neliniară, o componentă a matematicii care descrie fenomenele din natură sau societate, din orice domeniu, care nu sunt liniare, adică au o comportare altfel. Eu lucrez pe această temă de 30 de ani, am început la doctorat și am devenit specialist în metodele aproximative. Care au aplicații peste tot. De la cele mai simple, la tomografii sau prelucrările de imagini. Aplicațiile sunt mult mai vaste, profesorul Poom, din Thailanda, pe care l-ați cunoscut, a făcut un plan pe mai mulți ani cu niște domenii foarte speciale, bazate pe această metodă aproximativă.
– Cum încheiem acest dialog?
– Într-un ton optimist. Eu chiar cred în viitorul matematicii. Cred că știința se va pune la locul ei, că vom ajunge să avem guverne care să înțeleagă rolul științei și al cercetării. Marile națiuni sunt cele care pun în față știința și cercetarea. Cred că și în România matematica își va câștiga poziția pe care o are în lume.
– Îi mulțumesc profesorului Berinde pentru lecția, nu de matematică, ci de înțelegere a lumii în care trăim. Domnia sa știe foarte bine de unde vine și încotro se îndreaptă matematica; cum măsurăm, ce măsurăm, să fim atenți când măsurăm ceva, și mai ales când măsurăm pe cineva. O lecție pe care fiecare ar trebui s-o știe, nu doar matematicienii.
