Cultura antreprenorială

0
982

Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş a organizat Topul Firmelor 2016, managerii de succes au primit elogii publice, dar şi critici: unii (n-au fost date nume) nu acceptă să fie popularizaţi, ci preferă să se ascundă într-o zonă opacă. Acest deficit de cultură civică poate fi remediat prin transparenţă în afaceri şi implicare în viaţa reală a comunităţii.
Administratorii de firme se simt bulversaţi de propunerile de modificare a Codului Fiscal şi a politicii fiscale a statului. Transferul contribuţiilor sociale în sarcina salariaţilor, cu reducerea impozitului pe venit şi mărirea salariului minim cu 450 lei (de anul viitor), induc nesiguranţă în mediul de afaceri, firmele cu profit sub 6,25% se află în pericol de insolvenţă sau chiar de faliment. Nu este cazul întreprinderilor din top, altele sînt argumentele pentru refuzul de a devoala rezultatele financiare!
Bilanţul contabil cu profit foarte mare poate să ascundă unele matrapa­zlîcuri, ne gîndim la transferul de profit între filiale şi firmele mamă, sau la menţinerea artificială a resurselor controlate de compania fictivă în cazul unor beneficii din fonduri europene. Economia reală ascunde şi astfel de afaceri la limita legalităţii, care mai bine ar fi pentru acţionari să nu iasă la vedere, expunerea fiind prea riscantă. Probabil de aceea unele întreprinderi preferă să nu se afişeze la Topul Firmelor şi să primească diplome şi plachete care le atestă performanţa economică din 2016. Iar altele, este posibil, trec printr-un impas financiar încît nu îşi permit să participe la acest clasament care face istoria economiei judeţene. Din cele 12.000 de firme, o mie cu profit, doar 121 au avut interesul să participe la top. Judeţul Maramureş se află la marginea ţării, controalele fiscale se fac riguros, statul are inspectori duri. De astfel de „abuzuri” se tem unii antreprenori şi refuză să apară printre laureaţi, trezind suspiciuni că lucrează la negru sau la gri, că cifra de afaceri nu este reală. Cine face profit prea mare ar putea fi fixat în vizor de fisc, inspectorii de stat citesc balanţa economică pozitivă, statul pe aceştia dă cu biciul şi îi obligă să devină contribuabili perfecţi.
Managerii sînt puşi în situaţia să umble pe muchia ghilotinei economice. Neavînd capital propriu pentru a se tehnologiza, caută resurse naturale cît mai ieftine şi folosesc forţă de muncă plătită cu salarii mici. În acest fel, speră să mai încheie un an, în aşteptarea unei conjuncturi favorabile sau a unui ajutor de stat salvator. Topul firmelor ia în calcul productivitatea ca indicator de dezvoltare economică. Raportul dintre ce produci şi ce consumi pe flux este influenţat invers proporţional de costuri. Totul este strîns, nu rămîne loc pentru largheţe, astfel că limita dintre profit şi pierdere devine extrem de îngustă. Scopul de-a produce în masă se îndepărtează şi la fel misiunea de a creşte standardul de viaţă al salariaţilor. Managerii ajung să forţeze nota, să manipuleze producţia, să scadă calitatea, iar efectul este intrarea în declin, sub asaltul concurenţei şi al importurilor.
În astfel de situaţii se află mii de antreprenori din Maramureş, nu fac faţă schimbărilor şi sînt derutaţi în plus şi de factorii psihologici. Teama lor se reflectă în multe feluri, inclusiv în refuzul de a fi laureaţi la Topul Firmelor, în acest clasament trecut, stabilit de diferenţa dintre active şi pasive. Ar primi o şansă în plus dacă ar fi susţinuţi de stat prin parcuri industriale, prin credite subvenţionate, prin mai multe pieţe şi tîrguri deschise. Maramureşul are 12.000 de firme, iar norma europeană ar fi de 50.000. Antreprenorii noştri să nu aibă teamă, este loc pentru toţi cei harnici, iar cei ce refuză să precizeze ce resurse controlează şi care este provenienţa lor vor dispărea de la sine, cu sau fără diplomă…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.