Știați că în Maramu’ deținem un imens muzeu viu al curiozităților!

0
157

Dacă reușești să cunoști Maramureșul din scoarță-n scoarță, îți dai seama că ceea ce avem aici este inestimabil. Trebuie doar puțină deschidere de minte ca să constați că avem un imens muzeu în aer liber al curiozităților.

Apropo… așa ar trebui să arate un circuit turistic de succes, vizitabil, nu cel al bisericilor de lemn, unde după a doua, le-ai văzut pe toate! Revenim și spunem. E nevoie de deschidere de minte. Și de suflet. Dacă pleci căutând doar lucruri evidente, vei găsi, logic, biserici de lemn, porți, mănăstiri și terase… Ba și muzeele, de altfel ținute de oameni inimoși și pasionați. Dar nu e destul și nici totul! Trecem în revistă câteva dintre curiozitățile maramureșene, fără pretenția de a le fi descoperit pe toate. Ba vă invităm să ne completați!

# Fisculaș

Primul lucru de văzut în această zonă este ceasul solar de la casa parohială reformată din centrul orașului Baia Sprie. Nu e obiectiv de vizitat, dar precis sunteți bine primiți și vi se explică modul în care func­ționează… Cavnicul are singura cascadă cunoscută ce izvorăște… dintr-o mină. Baia Mare are acel interesant specific meteo de „paradis”, de căldare, fără temperaturi maxime sau minime de speriat, fără vânturi ucigătoare, din cauza așezării cu spatele la munți și cu fața spre câmpie.

# Țara Maramureșului

Și aici, surprizele vin de unde nu te aștepți. În vânătoarea de tablouri din Școala Băimăreană, ultimul loc unde te-ai uita este biserica maghiară din satul Coștiui, unde se găsește o imensă icoană pictată pe zid de Hollosy Simon! La Săpânța, toată lumea caută Cimitirul Vesel, dar nimeni nu știe că există un al doilea cimitir al satului, unde se găsește o cruce veselă de piatră!! Mai mult, străbătând Maramureșul aiurea, dacă ajungi în cătunul Dealul Corbului de pe Culmea Prelucilor, în vechiul cimitir se poate vedea o cruce veselă făcută de însuși Pătraș unui localnic căzut în Războiul Mondial! Revenim în Maramureș. Unde, în Vișeul de Mijloc, ca să se scoată un cartier/cătun din izolare și din mocirlă, autoritățile au casetat un pârâu și au făcut o stradă-pod de patru kilometri! De departe cel mai lung pod din România!! Pe Culoarul Tisei, două localități odinioară surori sunt „dez-legate” cu un pod dinamitat pe jumătate, e vorba de sătucul Teceu Mic de la noi și orășelul Teceu Mare din Ucraina. La Leordina se găsește un pod peste râul Vișeu, rupt de ape la marile inundații din 1970, care este încă folosit de populație, inclusiv pentru trafic auto. La Repedea, sus în munții Maramureșului, există o prospecțiune de uraniu cică închisă, ecologizată, din care curge fir de apă serios în Vinderel, de acolo în râul Ruscova și mai departe, în Vișeu, Tisa, Dunăre… La margine de Maramu’, Borșa este un „Știați că” viu, în sine. Încă nu am descoperit tot ce se putea descoperi despre fabulosul loc, indiferent dacă de bine sau de rău, dar în enumerarea de față amintim Borșa ca având mai multe străzi de oraș la peste 1000 de metri altitudine, la fel cum are și Cavnicul vreo 3-4 străzi de gen.

#Maramureșul din sud

Și de cealaltă parte de Gutâi avem mostre de „Știați că”… Am debutat cu cele din jurul Băii Mari, dar mai sunt. Dar înainte, de ambele părți ale muntelui, atât sub Gutâi pe valea Marei dar și în Fisculaș sau pe o parte din Chioar, apar de Bobotează acele impresionante păpuși populare, Metehăii. Un fel de ironie a satului la adresa fetelor și feciorilor necăsătoriți la timp, păpuși rustice, din cârpe, agățate pe stâlpi sau chiar pe casele celor în cauză, cu poezioare ironice, de multe ori pornografice. Am găsit, peste ani, așa ceva la Giulești, Remecioara sau Făurești! Ar mai merita amintite micile mostre de comunism, salvate ici colo. În muzeul Ioan Stan Pătraș sunt tablouri dedicate președintelui Nicolae Ceaușescu dar și Comitetului Central al Partidului Comunist Român. La mănăstirea Rohiița, pe biserica veche trona un tablou la intrare cu lista ctitorilor, printre care se aduceau mulțumiri… președintelui RSR, Ceaușescu. Revenim la curiozități naturale. Maramureșul are, în lista sa de specii de copaci, una cu un singur reprezentant, motiv pentru care nu a avut și nu va avea niciodată frați sau urmași. Dar va dăinui mai mult decât noi… e vorba de acel sequoia din fostul parc al castelului Degenfeld din Ardusat. Drept dovadă, de o lună s-a stins în Austria, nonagenar, fiul grofului ce l-ar fi plantat… În fine, fără pretenția de a fi atins nici măcar la suprafață grosul curiozităților maramureșene, dar și cu promisiunea că vom reveni cu încă un calup de gen, închidem lista cu pârâul Baba din comuna Coroieni, care pornește din satul cu același nume, dispare parțial, ba pe timp de secetă cu totul, sub stratul de calcar din Cheile Babei și reapare cu tot debitul în județul Sălaj!!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.