Dieta cu energie solară este un proces pe care aceşti oameni îl adoptă treptat. Primul pas este privirea soarelui dimineaţa, atunci când răsare, iar această sedinţă de privire a soarelui se măreşte treptat. Când se ajunge la 15 minute de privit, pofta de mâncare se diminuează, iar la 30 minute creierul dezvoltă o capacitate de stocare a energiei solare care va fi transformată în energia necesară activităţilor umane. Numeroşi asceţi indieni declară că se formează o aură energetică în jurul trupului, care are două beneficii: este un “aliment” pentru întreaga zi şi oferă protecţie împotriva bolilor. Cei care urmează această cale şi renunţă la alimentele solide devin atraşi de sfera spirituală a vieţii şi îşi pierd interesul pentru partea materială, notează drnow.ro. Modul de viaţă al oamenilor autotrofi îi lasă pe oamenii de ştiinţă uluiţi, nefiind în stare să explice acest fenomen pe care încearcă să-l înţeleagă prin diverse studii şi experimente. Unul din aspectele pe care aceştia nu-l înţeleg este prezenţa unei cantităţi suficiente a vitaminei B12, vitamina absolut necesară organismului uman, în corpul autotrofilor, deşi aceasta se regăseşte doar în hrana de origine animală.
Unul din cele mai incredibile cazuri din cadrul oamenilor autotrofi îl reprezintă indianul Prahlad Jani, care are 83 ani şi a renunţat la hrana solidă şi lichidă de la vârsta de 8 ani. Jani duce o viaţă de ascet, trăind într-o peşteră de la vârsta de 8 ani, rugându-se şi meditând zilnic. Este adept al zeiţei Amba şi declară că este hrănit cu apă divină printr-o gaură în bolta peşterii. Oricât de ireal pare, cazul acestui indian este cât se poate de real. Jani a fost studiat timp de 10 zile de o echipă formată din 30 de medici specialişti care i-au monitorizat funcţiile vitale la spitalul Sterlin din Ahmedabad. Cercetătorii i-au interzis indianului să facă baie, având în vedere că apa hidratează corpul prin piele, dar nu a suferit nici o complicaţie. Jani i-a şocat pe medicii care îl monitorizau, deoarece nu a consumat nimic, iar funcţiile organelor interne nu i s-au modificat şi nu a manifestat nici o afecţiune. Un alt fapt inexplicabil a fost urina care i s-a format în vezică şi care era ulterior absorbită de pereţii vezicii. Directorul Institutului Apărării Naţionale din India, Dr. G. Ilavazahagan, care a participat la acest studiu, nu a înţeles cum poate Jani să supravieţuiască, declarând: Pare evident că mai există o sursă de energie care poate fi procesată de corpul uman, în afara caloriei, dar va dura până o vom descoperi.
