Pelerinajele la Lourdes, călătorii spre sufletele oamenilor

0
2342
Pelerini din Maramureş la Lourdes

De cîţiva ani, preotul greco-catolic Mihai Horţ, paroh în localitatea sătmăreană Borleşti, dar originar din Maramureş, mijloceşte pelerinaje într-unul dintre cele mai celebre locuri din lume pentru vindecări miraculoase – Lourdes. Puţini ştiu însă că raţiunea pentru care, în acest răstimp, zeci sau poate sute de vieţi au fost schimbate spiritual ori trupeşte e Luca, băieţelul preotului, care are o tulburare, probabil din spectrul autist, şi a cărui experienţă încurajatoare în mica localitate franceză de la poalele munţilor Pirinei l-a determinat pe tată să-i facă o promisiune Preacuratei.

După nouă ani, fără un diagnostic clar

“Dacă nu aveam problema cu băiatul meu, probabil eu cunoşteam Lourdes-ul doar de pe Google Maps”, îşi începe preotul povestea, dar punctul de plecare al relatării e fixat în 2006, an în care Luca, cel de-al patrulea copil al familiei Horţ, s-a născut, în urma unei sarcini gemelare, la Spitalul judeţean din Baia Mare. “Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Am chemat toţi medicii pe care îi cunoşteam, dar mi-au spus că totul e bine, iar cazul nici măcar nu a fost trecut în raportul de gardă. Dar copilul era cianotic şi strîmb şi, după ce l-am adus acasă, la două-trei luni, am început kinetoterapia, fiind vizibil un retard psiho-motor. Primii paşi ai lui au fost abia la un an şi zece luni. Am continuat kinetoterapia, iar de la vîrsta de patru ani am început cu logopedie. Doi ani l-am dus la o grădiniţă specială în Cluj, iar anul acesta a finalizat clasa zero la şcoala “Lucian Blaga” din Baia Mare. I-am angajat şi un profesor de sprijin, iar în vreme ce sora lui învaţă bine şi se descurcă, fiind în clasa a II-a, el nu foloseşte nici măcar propoziţii simple, are nouă ani, dar creierul lui e doar de patru ani. L-am înscris şi într-un program al asociaţiei Autism Baia Mare”, explică preotul Mihai Horţ. În aceşti ani, părinţii au străbătut aproape toată ţara pentru a afla diagnosticul clar al suferinţei fiului lor, dar medicii l-au încadrat vag ca avînd o tulburare din spectrul autist. “Am ajuns la o clinică în Debrecen unde ni s-a spus că băiatul nu e autist, iar la Timişoara medicii ne-au sugerat că poate are Sindromul X fragil, dar pentru care e nevoie de o analiză genetică. De aceea, luna viitoare, vom merge la Viena, iar apoi în Italia, la spitalul Jesus Bambino (Roma, n.r.)”, adaugă preotul Mihai Horţ.

Pr. Mihai Horţ
Pr. Mihai Horţ

“Am avut un sentiment de linişte, că am ajuns acasă”

La trei ani de la naşterea băiatului, preotul din Borleşti a primit, din partea unei familii apropiate, o propunere bizară de a-l duce pe Luca la Lourdes. O astfel de deplasare era negreşit condiţionată de bani. “Dar, cînd intervine Domnul, se rupe ceva, e o fractură logică cum îi zic eu, şi îţi dai seama că e intervenţia Lui. Iar ei mi-au spus că plătesc în întregime deplasarea”, îşi aminteşte preotul, încă impresionat. Astfel, în 2009, Luca a ajuns la Lourdes, iar experienţa lui avea să schimbe ulterior vieţi. “Acolo, la Lourdes, Luca a ieşit din starea, din lumea lui. El era, în general, apatic, nu comunica. Dar, într-o seară, la procesiune, a început să ne sufle lumînările. Deşi era nesemnificativ pentru alţii, pentru noi a fost extraordinar. Luca a ieşit din lumea lui şi a venit într-a noastră. Apoi, a devenit activ, a vorbit, iar pentru noi era un progres extraordinar ca, la trei ani, el să folosească sunetele”, punctează entuziast preotul Horţ. Atunci, Lourdes-ul nu l-a transformat doar pe Luca, ci şi pe tatăl lui. “Cînd am ajuns acolo, am intrat într-o altă dimensiune, am avut un sentiment de linişte, că am ajuns acasă. Parcă trăiam acolo de zeci de ani cînd am văzut cum e: sistemul pe bază de voluntariat, oamenii care zîmbeau, chiar şi bolnavii. Am realizat faptul că acolo cei suferinzi nu fac altceva decît să caute în străfundul fiinţei lor. Iar cînd reuşesc să intre, găsesc comoara. Am avut apoi o stare că nu am ajuns întîmplător la Lourdes şi mi-am zis că orice om ar trebui să meargă acolo, să vadă viaţa altfel. Atunci i-am făcut o promisiune Preacuratei: că îi voi duce anual un autocar de pelerini”, destăinuie preotul.

lourdes2_2Un program plăcut şi echilibrat

În modul acesta, din anul următor, a început seria de pelerinaje la Lourdes. Itinerariul şi costurile (250 de euro de persoană) au atras fulgerător, de fiecare dată, cei 60 de oameni care să completeze un autocar. Cei interesaţi au provenit de regulă din Baia Mare, Fărcaşa, Borleşti, Satu Mare, dar în ultima vreme s-au arătat interesaţi şi maramureşeni din Sighetu Marmaţiei, de pe Valea Izei şi din Vişeu. Mai mult, în aceşti ani, s-au alăturat grupului de pelerini şi credincioşi din Zalău, Braşov ori Bucureşti. Tranşa de vîrstă predominantă a fost întotdeauna 50-60 de ani, dar printre călătorii la Lourdes au fost de multe ori şi tineri. “E un traseu de 2.300 de kilometri, pentru care alcătuiesc un program care să fie plăcut pentru toţi. Adică, îmbin lucrurile să fie exact ca în viaţă: un echilibru între cele sufleteşti şi trupeşti. Înainte de a pleca, fac şedinţe cu ei şi le spun să pregătească un material despre ţările prin care trecem, iar cînd pornim îi atenţionez că această călătorie e una spre interiorul sufletului lor. Şi le mai spun că plecăm precum nişte necunoscuţi, dar ne vom întoarce ca o familie. Apoi, pe drum, cîntăm, ne rugăm, vizităm. Astfel, ajungem de fiecare dată în Veneţia şi în Padova. Odată ajunşi la Lourdes, urmează o şedere de şase zile (cu trei mese zilnic) şi un program încărcat care începe la şase dimineaţa şi se încheie la miezul nopţii. Pe parcursul acestor zile, oamenii au la îndemînă o sumedenie de locuri în care se pot ruga: în grotă, în biserici, pe esplanade, în timpul procesiunii. Cert e faptul că, în zilele cît se stă acolo, oamenilor li se pare că viaţa e simplă, nu mai au parte de frici”, expune preotul Mihai Horţ, mărturisind şi care e privilegiul de care se bucură pelerinii care ajung la Lourdes. “Acolo, în plus, e prezenţa Mariei, iar fiecare are o experienţă personală. Apoi, contribuie impactul vizual cu altarul, grota, mulţimea. Iar cei care petrec cîteva zile acolo se întorc schimbaţi. Despre unii se poate spune că vin acasă mai credincioşi. Oricum, văd viaţa altfel şi, astfel, multe vieţi au fost reparate în urma Lourdes-ului”, subliniază preotul Mihai Horţ.

mihai hort_06Cazuri de vindecare

“10 zile nu sînt multe, dar un pelerinaj schimbă efectiv viaţa. Resetează sistemul de valori şi, pentru mulţi, tot ce au crezut pînă atunci despre lume, viaţă, Dumnezeu, relaţii interumane, se întoarce invers. Pentru că, odată ajunşi acolo, ne abandonăm, ne lăsăm luaţi în braţe de Maica Sfîntă şi vedem altfel totul. Viaţa e frumoasă şi simplă. Tot Lourdes-ul m-a ajutat pe mine că înţeleg faptul că Dumnezeu, prin cel mic (Luca, n.r.), mi-a dat ceva de făcut. Auzisem undeva că Dumnezeu, prin boala copiilor, vrea să vindece părinţii. Şi am înţeles acest lucru în 2006, cînd s-a născut cel mic, iar eu ca preot, ca lider spiritual, le-am spus oamenilor că am nevoie de rugăciunea lor. Atunci, în momentul acela, s-a topit calota de gheaţă care era între noi. Am înţeles că nu poţi mîntui un suflet dacă nu-l iubeşti. Ai nevoie de iubire. Am înţeles de ce Dumnezeu mi-a dat lucrul acesta: tocmai ca să văd lucrurile altfel. Şi de atunci le fac altfel. E greu, dar mă descurc pentru că e şi frumos”, spune deschis preotul Mihai Horţ, subliniind că, în aceşti ani în care a mijlocit pelerinajele a avut şi cazuri de vindecare fizică: “nu de boli grave sau incurabile, de aceea nu au fost raportate la oficiul de cercetare a minunilor. Oricum, ponderea mare nu aparţine vindecărilor trupeşti (de multe ori nici nu este nevoie), ci vindecărilor sufleteşti. Acolo au probleme majoritatea oamenilor. Plus că sînt mai mulţi copii de pelerini care au venit ca daruri ale Fecioarei”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.