Interviu cu Alexandru NICOLICI, directorul executiv al Asociaţiei “Prietenii Armoniei”
La început de septembrie 2015, Festivalul Internaţional Coral „Liviu Borlan” va fi sub semnul celei de-a cincea ediţii. Un evenimente care se întrepătrunde cu evoluţia Coralei ARMONIA, care va împlini şi ea, în 2016, 15 ani. În avanpremiera festivalului, am purtat un dialog cu Alexandru Nicolici, motorul acestui eveniment muzical, deja bine recunoscut pe plan internaţional.
– Vorbim în acest interviu despre ce se vede privind în urmă şi ce s-a strâns în tolba cu amintiri.
– Anii au trecut ca gândul şi ca vântul şi pentru ARMONIA şi pentru Festivalul „Liviu Borlan” şi pentru noi, dragă Viorica. Dar muzica ne dă aripi să…zburăm şi să visăm. Aşa cum ţi-am declarat de atâtea ori, ARMONIA este o continuitate a tradiţiei corale din Maramureş, iar Festivalul „Liviu Borlan” este un moment pe care trebuia să-l cristalizeze ARMONIA. Etapele sau ars şi în 2011, aveam toate condiţiile de suport pentru festival, care era necesar şi trebuia să depăşească ARMONIA ca manifestare. Am pregătit partea tehnică, am gândit organizarea, am analizat infrastructura necesară, ne-am gândit la sistemul de jurizare, am gândit o strategie care să ne asigure un start bun şi dezvoltare ulterioară la standarde internaţionale şi, iată-ne, la ediţia a cincea.
– Îmi aduc aminte de la prima ediţie că aceste criterii de jurizare, cred că sunt unice, i-au cam luat prin surprindere pe membrii juriului. Cum v-a venit ideea de a-l invita ca preşedinte de juriu pe maestrul Voicu Enăchescu?
– Arta este un lucru subiectiv, dar concursul şi ordonarea într-un concurs trebuie să fie obiective. Cu aceste gânduri au apărut criteriile de jurizare, care dau obiectivitate necontestată unei competiţii. Cu maestrul Voicu Enăchescu a fost simplu. Este preşedintele mişcării corale din România, are experienţă de zeci de ani, dirijează un cor celebru, ştie tot despre mişcarea corală… Am mers la domnia sa, i-am prezentat ideea, nouă ce-i drept, dar i-a plăcut şi a susţinut-o.
– Toată lumea, fie că vorbim de juriu, de dirijori, de corişti, afirmă, fără excepţie, că Festivalul „Liviu Borlan” este extraordinar de bine organizat. Care sunt argumentele de succes ale festivalului?
– Are o susţinere tehnică din partea organizatorilor, observată şi de noi, dar mai ales de cei dinafară. Are parteneri serioşi şi consecvenţi. Dar are şi un juriu, care este profesionist şi cu experienţă. Şi un argument puternic, valoarea participanţilor. Aşa se şi explică faptul că s-a impus foarte repede. Nu de la ediţia a cincea, cum spunea Andrea Angelini, care a făcut şi promovare internaţională, ci de la ediţia a treia, când toată lumea a fost surprinsă de calitatea corurilor. De la prima ediţie până la cea de-a cincea, care va avea loc la început de septembrie, festivalul a căpătat multă vizibilitate. Impactul, din punct de vedere strict muzical şi al obiectivităţii, au fost garantul creşterii calitative a participanţilor.
– Vorbim, în juriu, de şcoli de muzică diferite, de culturi diferite şi acest lucru nu e uşor de omogenizat.
– Avem reprezentanţi ai şcolilor de muzică din Bucureşti, Cluj, Iaşi, ai şcolii de muzică băimărene şi ai unor şcoli de muzică din străinătate. Şcoala de muzică de la Budapesta s-a regăsit în juriu prin doamna Eva Kollar, şcoala din Bratislava, prin Milan Kolena, ambii fiind prezenţi la trei ediţii ale festivalului. La prima ediţie a fost în juriu un dirijor irlandez, Robert Houlihan, iar de la cea de-a patra şi şcoala de muzică de la Chişinău. Anul acesta avem reprezentate şcolile de muzică din Polonia şi Belarus.
– Noutăţi pentru ediţia a cincea?
– După cum bine ştii, partea materială ne condiţionează accederea în concurs a maximum 10 coruri, selectate de un comitet artistic. Au fost sugestii să înfiinţăm secţiuni noi, dar, deocamdată, atât putem. Am acceptat, totuşi, cred că şi asta e ceva unic într-o competiţie, ca în concurs, pe lângă corurile mixte, să participe şi coruri pe voci egale. Probabil că în timp, când partea materială nu va mai fi un impediment, vor apărea şi secţiuni noi. Prima zi de concurs va avea loc la Casa tineretului, vineri, 4 septembrie, de la orele 16. Anul acesta am înlocuit masa rotundă cu patru workshopuri, iar concertele simultane, care s-au bucurat de succes anii trecuţi, vor fi condensate într-un amplu spectacol de gală, precedat de o paradă, care va porni sâmbătă, 5 septembrie, orele 16, din Piaţa Revoluţiei spre superba Piaţă a Cetăţii, unde, de la 16,30, va avea loc premierea şi Gala.
– Ce contează cel mai mult într-o competiţie?
– Contează şi valoarea, dar şi ceea ce transmiţi. Cele patru piese din concurs pot să arate şi valoarea tehnică şi receptarea lui Liviu Borlan şi specificul locului din care vin corurile. Deoarece competiţia înseamnă şi comunicare muzicală şi culturală. Suntem bucuroşi nu doar că lista cu piesele semnate de Borlan, din care concurenţii trebuie să aleagă una, este destul de mare, dar şi că aceste piese circulă prin Europa, unele intrând deja în repertoriul corurilor, fiind cântate în alte competiţii muzicale. Spuneam că muzica corală înseamnă şi comunicare. S-ar putea spune că piesa obligatorie – compoziţie Liviu Borlan, ar avantaja corurile din România, fiind vorba de limba română, dar deja pentru coruri de valoare limba nu mai este un impediment. Au demonstrat asta corurile din Slovacia sau Odorheiu Secuiesc, sau Ungaria, care au cântat impecabil în limba română, unii afirmând că parcă piesele ar fi fost scrise special pentru ei. Dacă la prima ediţie nu s-a atins nota 8, la cea de-a patra au fost note aproape de 10. O evoluţie evidentă. Formaţii care la prima sau la a doua ediţie au ocupat locul I, la cea de-a treia sau a patra, dacă s-au înscris din nou în competiţie, n-au mai urcat pe podium. Eu cred că un festival trebuie să scoată în evidenţă nu doar o formaţie, ci mai ales o idee. Asta vrem noi. Ideea de valorificare a spiritului local. Să vezi explozia de sentimente pozitive ale acestor sute de oameni, care se văd pentru prima dată, dar care se împrietenesc, cântă şi dansează împreună.
– Dacă un festival se numeşte internaţional, care trebuie să fie ponderea participării dinafară?
– Nu discutăm de pondere naţional-internaţional, ci de calitate. La cea de-a doua ediţie Andrea Angelini mă întreba ce vom face dacă primele 10 coruri selectate pentru festival vor fi doar coruri dinafara Romîniei. Mulţumim celor care ni le-au trimis, i-am răspuns, pentru că nivelul înseamnă că este peste ceea ce are România şi avem de învăţat de aici. Nu s-a întâmplat acest lucru. La înscriere, anul trecut am avut mai multe formaţii dinafară, dar în urma selecţiei echilibrul s-a menţinut. Dar, repet, pe noi ne interesează valoarea.
– Cine participă la ediţia a cincea?
- Avem coruri din Letonia, Macedonia, Bulgaria, Serbia, câte un cor, şi din România. Aş adăuga aici, vorbind despre valoarea festivalului, că autorităţile au început să conştientizeze nevoia acestui festival. Apoi, festivalul a început să readucă şi să educe publicul către un filon de valoare. A se vedea şi numărul spectatorilor de la prima ediţie şi de la cea de-a patra ediţie. Nu suntem mulţumiţi cu lipsa de interes a mass media, care e interesată mai mult de senzaţional, decât de această formă de educaţie şi comunicare.
– A intrat în obişnuinţă ca la fiecare ediţie să fie lansată o carte cu creaţiile lui Liviu Borlan. Anul acesta va apărea „Cântecul, oglinda sufletului. Povestea unui festival”.
– Este munca ta. O bijuterie, nu muzicală, dar despre muzică. Ea se adaugă celor trei volume cu creaţiile lui Liviu Borlan şi unei monografii. Încă nu am epuizat căutarea. Nu poţi să fii mulţumit când ştii titlurile lucrărilor, dar la 20 la sută dintre ele nu există partiturile. Suntem dezamăgiţi că unii oameni care au lucrări semnate de Liviu Borlan nu vor să le dea, e opţiunea fiecăruia, dar mentalitatea asta nu e bună. Nu mai ştim unde să căutăm, aşteptăm însă surprize, precum cea de la Piteşti. Avem câteva lucrări acum care nu sunt incluse în volum, că mai sunt piese e cert, la nivel de muzică instrumental simfonică, la 70 la sută din compoziţii nu găsim partiturile.
– Ne întoarcem la ARMONIA. O corală iubită, apreciată, umblată prin lume. Fiind printre organizatori nu poate intra în competiţie, dar pigmentează cu energia pe care o degajă.
– Ce înseamnă competiţia? Să participi sau să câştigi? Majoritatea festivalurilor nu sunt competiţii. Autentificarea valorii prin diplome poate e interesantă pentru unii, pentru noi, deocamdată, nu este. În afara fenomenului muzical produs de ARMONIA, ne gândim la prea mult perfecţionism, cred. Pretenţiile noastre sunt destul de mari. Am adunat aproape 15 ani, cunoaştem mişcarea corală din România şi pe cea europeană, ştim care este nivelul, aşa că putem intra în competiţie şi cu alţii. Până acum competiţia a fost cu noi.
Noi nu ne asemănăm cu nimeni. Suntem noi. Iar ARMONIA şi Festivalul „Liviu Borlan”, în opinia mea, sunt dincolo de vârstă.
