După o lună de dispute pro şi contra scăderii taxei pe valoarea adăugată de la 24 la 19%, troica preşedinte-premier-guvernator, într-o discuţie după uşile închise, de compromis politic dubios, a stabilit ca TVA-ul să coboare doar pînă la 20%. Decizia a fost bătută în cuie de către un grup restrîns de persoane, fără să ţină cont de voinţa celorlalţi. Acest tip de autoritarism trebuie repudiat. Iohannis, Ponta şi Isărescu n-ar trebui să abuzeze de puterea lor, ci să ne convingă, să-şi motiveze acţiunile, să ne demostreze că au discernămînt, că disting răul de bine.
Problema TVA-ului este extrem de complicată, are efecte ce nu pot fi prevăzute, însă nimeni nu i-ar putea acuza pe politicieni dacă şi-ar motiva acţiunile pe baza unei analize de risc. Există un hazard în toate, pare simplu de înţeles, însă faptul de-a comunica doar decizia, fără argumente fie şi statistice, nu ne poate determina să ne simţim cetăţeni implicaţi în treburile publice. Emiterea unei legi atît de importante cum este Codul Fiscal, într-un astfel de moment delicat din punct de vedere economic şi politic, seamănă mai degrabă a abuz de putere decît a decizie luată democratic, după voinţa poporului. Date fiind aceste evidenţe, apar suspiciuni că aceşti trei lideri ai ţării nu respectă transparenţa decizională şi sînt preocupaţi să încalce valorile democratice, interesele individului, dreptul să ştim ce se întîmplă.
Am întrebat doi foşti parlamentari de Maramureş cum sînt luate deciziile în Parlament şi au răspuns că liderul de grup le indică deputaţilor cum să voteze (?!), deci 2-3 oameni hotărăsc soarta ţării, ceea ce arată că practic şefii partidelor iau deciziile publice, nu partidele. Cei doi deputaţi ne-au mărturisit că timp de patru ani au fost manipulaţi şi transformaţi într-un automat de votare. Cunoaştem lipsa de democraţie din partidele actuale, însă doar alegătorii le pot da şanse şi altora să acceadă în forul legislativ. Deciziile politice luate în grabă, fără o analiză făcută pe baze statistice, duc întotdeauna la erori ce afectează interesele societăţii. Cei trei lideri de ţară nu îşi asumă decizia nici în comun şi nici personal, ci lasă responsabilitatea pe seama altora, ceea ce ne face să ne îndoim că sînt lideri adevăraţi, care să aibă tăria propriilor convingeri. Politicienii au libertatea propriilor acţiuni pînă la limita cînd dăunează libertăţii celorlalţi, cum este în acest caz. După ce au stabilit taxa de 20%, nimeni nu mai are voie să comenteze!
Nu acceptăm o autoritate care ni se impune, ci aşteptăm ca liderii adevăraţi să invoce argumente convingătoare în sprijinul reducerii TVA. Observăm din start că lipseşte respectul reciproc, politicienii preferă metodele de comunicare univocă de care dispun, lăsîndu-ne să ghicim motivarea. Aşteptăm ca legile să fie stabile în timp, pentru a le putea cunoaşte şi respecta. În spaţiul privat, la casele lor, liderii pot acţiona după voie, însă ca reprezentanţi ai poporului au obligaţia să se justifice. Abuzul de putere trebuie pedepsit, dar şi mai bună ar fi prevenirea. Cei de la putere se grăbesc să cîştige războaie mărunte, de imagine, dar uită să acţioneze spre binele alegătorilor – este posibil ca taxa TVA să fi fost stabilită în secret pentru satisfacerea unor interese capitaliste de grup, nu spre binele tuturor. Ne-am fript de prea multe ori în anii aceştia şi reacţionăm la astfel de înţelegeri obscure, ce repun pe rol întrebarea despre cine decide în ţara aceasta.
