Michael Pascale – cîştigătorul marelui premiu al competiţiei „Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor” de la Antena 1 – a decis să revină acasă, în Baia Mare, pentru a începe o nouă viaţă, alături de soţie şi copil. Pînă la finalul acestui an, tînărul (de 28 de ani) va deschide în oraş un restaurant inedit atît din punct de vedere culinar, cît şi în ceea ce priveşte designul interior, intenţionînd ca acelaşi spaţiu să îl folosească pentru formarea de bucătari. Localul îi va purta numele avînd în vedere că Michael Pascale este deja cunoscut în lume drept un excelent chef. Măiestria sa – deprinsă de la cei mai renumiţi chefi din Hexagon – e întregită de o experienţă de aproape un deceniu în gastronomia franceză, jumătate bifată în bucătării ale unor restaurante pariziene de renume.
Mediatizat în New York Times, French Today, El Magazine, Guide Michelin
Reporter: Ce te-a determinat să intri în competiţia „Hell’s Kitchen – Iadul Bucătarilor”?
Chef Michael PASCALE: În primul rînd, am dorit să redescopăr România şi, implicit, pe mine, ca bucătar, iar acest concurs s-a dovedit a fi calea perfectă mai ales că eu şi soţia mea, directoare de restaurant în Paris, am hotărît să o luăm de la zero în România şi să ne stabilim în Baia Mare. Acum, în urma competiţiei (ce a avut audienţe mari), mă cunoaşte o mulţime de oameni şi îmi dă curajul să fac ceva în ţara mea natală, după ce am lucrat în Franţa opt ani şi jumătate ca bucătar şi patru ani şi jumătate ca chef şi am fost mediatizat în diferite publicaţii din Franţa, Statele Unite ale Americii (SUA) ori Japonia, precum: New York Times, French Today, El Magazine sau Guide Michelin etc. Articolele se pot lectura pe site-ul meu.
R.: De la cine ai deprins arta culinară?
M.P.: Cred că, mai întîi, de la bunica mea care, dacă ar fi trăit acum, ar fi fost mîndră să vadă unde am ajuns. Ea gătea tot timpul. Apoi, categoric, fără chefii din Franţa n-aş fi ajuns aici. Acolo am urmat şcoala de bucătari a treia cea mai bună din ţară şi am avut privilegiul de a învăţa de la cei mai buni profesori, cu titluri obţinute în bucătărie. Dar, dacă ar fi să vorbesc despre chefi de la care am învăţat foarte multe, îi pot aminti pe Stephane Carbone şi Claude Giraud, dar şi pe Guy Savoie – etichetat al doilea chef din lume, cu trei stele la Guide Michelin. Acesta din urmă m-a învăţat în mod special să descopăr şi să apreciez mîncarea.
Barack Obama, printre clienţii săi
R.: Care e cea mai plăcută amintire din bucătărie?
M.P. E legată de Guy Savoie. După ce am obţinut, în 2013, primul loc în Paris, după doar şase luni, acesta a venit la mine. A mîncat tot ce am preparat şi m-a lăudat. Iar apoi a început să mă caute presa. E, categoric, cea mai plăcută amintire a mea, din bucătărie.
R.: Ai avut privilegiul de a găti pentru oameni cunoscuţi ai lumii?
M.P.: Da, atunci cînd am lucrat cu Stephane Carbone, într-un restaurant cu stele Michelin, am avut privilegiul de a găti pentru invitaţii conferinţei G8, între care s-a aflat şi Barack Obama (preşedintele SUA, n.r.). Apoi, am mai pregătit mîncare pentru renumiţi cîntăreţi francezi, pentru personalităţi din televiziune. O vreme am lucrat şi în Saint-Tropez, unde, de asemenea, merg constant felurite celebrităţi. Dar, în orice caz, gătesc pentru oricare om la fel.
R.: Ce te inspiră cînd găteşti?
M.P.: Cînd gătesc, îmi place să fiu calm. Văd această meserie precum o mare relaxare, un hobby, nu o slujbă. E un sfat pe care l-am primit de la Stephane Carbone şi chiar aşa simt. Totuşi, la început, în primii cinci ani, a fost mai greu. Atunci lucram 70-80 de ore pe săptămînă. Dar, în timp, tot ce ţine de bucătărie a ajuns să-mi placă, iar după ce m-am mutat în Paris, totul a explodat, am intrat în bucătăriile celor mai bune restaurante.
R.: Cum ai eticheta gastronomia franceză?
M.P.: Gastronomia franceză este baza culinară a acestei lumi. Este cea mai grea şi, în acelaşi timp, cea mai simplă. Cînd îţi cunoşti bazele, poţi dezvolta, poţi face orice bucătărie din lumea. Deci e important să ai o şcoală corectă.
Michael Pascale deschide un restaurant în Baia Mare
R.: Cu ce preparat ţi-ai cucerit soţia?
M.P.: Nu mi-am cucerit soţia cu vreun preparat (rîde, n.r.). Pe Amandine am întîlnit-o la restaurant, era directoarea mea, iar la început ne certam.
R.: I-a surîs ideea de a se stabili în România?
M.P.: Da, n-a fost greu de convins să venim încoace. I-am zis că nu îmi mai doresc să stau în Franţa, că vreau să vin în România, iar ea a spus da. Iar acum îi place foarte mult ţara mea natală.
R.: Care sînt motivele pentru care ai decis să revii în ţară?
M.P.: Eu am plecat din România, din Baia Mare, cînd aveam vîrsta de şase ani. Bineînţeles, a fost alegerea părinţilor şi tot timpul mi-am dorit să revin. Tocmai de aceea, în fiecare an veneam în vizită. Iar în acest moment al vieţii am decis să îmi refac viaţa aici. Cred că şi aici (în România, n.r.) se poate trăi la fel de bine ca în Franţa. În plus, aici mă simt bine pentru că sînt acasă.
R.: Care sînt planurile tale?
M.P.: În momentul de faţă, dau consultanţă restaurantelor, dar, pînă la final de an, doresc să deschid, în Baia Mare, un restaurant aşa cum nu am mai văzut în oraş. Nu vă pot da detalii legate de locaţie, dar va fi într-un loc care să mă reprezinte atît pe mine, cît şi pe Amandine. Tot pe viitor, intenţionez să deschid, lîngă Baia Mare, un laborator, dar şi un alt restaurant, în Bucureşti.
Preparate doar din produse româneşti
R.: Poţi să ne divulgi detalii legate de meniu?
M.P.: Nu pot să vă spun nimic, mai ales că totul e în curs de pregătire. Cert este însă faptul că vom avea cîte un meniu pentru fiecare sezon şi, cel mai important, vom găti cu produse româneşti. Avem norocul de a cultiva legume pe un pămînt bun, poate unul dintre cele mai bune din Europa, şi tocmai de aceea voi colabora cu o cooperativă care va aduna produse de la ţărani. Apoi, mai pot să vă spun faptul că meniul va fi accesibil tuturor. Restaurantul, care îmi va purta, de altfel, numele, nu va fi unul de fiţe, ci unul în care oamenii vor regăsi plăcerea de a mînca şi, ulterior, de a reveni. În ceea ce priveşte ambianţa, am decis că decorul va fi vintage, iar elementele din interior vor îmbina modernul cu tradiţionalul. De asemenea, vom completa spaţiul cu sculpturi ale unor artişti români, dar şi cu tablouri ale unui pictor din New-York. Restaurantul va fi deosebit de primitor şi datorită muzicii pe care o vom alege. Ca o imagine de ansamblu, restaurantul „Michael Pascale” va fi o combinaţie reuşită între stilul franţuzesc şi cel românesc, o ocazie pentru oamenii de aici să descopere şi altceva.
R.: Vei avea ajutoare în bucătărie?
M.P.: Eu voi face meniul şi voi găti, dar cu ajutor. Pentru că asta şi intenţionez: să-i învăţat şi pe alţii ce înseamnă calitate în bucătărie. De aceea, voi încerca, în fiecare duminică, să predau cursuri pentru maximum 20 de bucătari pentru a forma, ulterior, profesionişti.
