Pînă acum, am criticat justiţia că este prea blîndă şi am criticat procurorii că iartă prea multe fapte penale făcute de politicieni. Iar azi sîntem tentaţi să deplîngem excesele judecătoreşti şi cercetările penale iniţiate de procurori pe baza unor delaţiuni. Cu toate că impresia generală este bună, magistraţii îşi fac treaba, cu riscul ca unii învinuiţi să fie trataţi nedrept, totuşi spunem şi noi un adevăr, că statul nu ar trebui să-şi devoreze fiii. Justiţia din păcate se face în altă parte decît în sala de judecată, sistemul fiind setat de o forţă obscură dornică de răzbunare pentru orice infracţiune. Acţiunea cu mîinile curate nu ţine cont că fiecare politician este om. Nu vom găsi niciodată politicieni perfecţi, deci să ne mulţumim cu cei pe care îi alegem.
Premierul Victor Ponta este cercetat penal, primarul capitalei a fost prins cu mită, preşedinţi de consilii judeţene sînt puşi la colţ, edili de municipii, oraşe şi comune (inclusiv din Maramureş) sînt cercetaţi penal cu duzina. Teama i-a cuprins pe toţi, nimeni nu mai face nimic decît să se ferească de DNA, de procurori, de poliţişti, de Curtea de Conturi. Desigur, politicienii îşi iau măsuri de siguranţă. Dacă vreunul a trecut pe roşu, are grijă să ascundă această pată din biografia sa. Se poartă un război nedeclarat între aleşi şi justiţie, apar delatorii precum în epoca stalinistă, cînd mai întîi erai pedepsit şi abia după aceea acuzat de ceva.
Foamea de ştiri face presa să anunţe că politicianul X a trecut strada pe galben, că este acuzat de conflict de interese, de incompatibilitate, sau de alte fapte cu denumiri imprecise, nicidecum de furt, omor, delapidare. Este uşor să-l acuzi pe un om de furt, dar dacă nu l-ai prins cu bunul furat asupra sa nu-l poţi acuza de nimic. Au păţit-o mulţi, mai întîi a fost primarul de atunci din Săcălăşeni, în urmă cu mulţi ani, apoi au venit la rînd băimărenii Anghel, Remeş şi Mureşan, care au picat în plasa serviciilor de înregistrare a convorbirilor.
Statul are dificultăţi să păstreze ordinea constituţională şi de aceea sînt urmăriţi politicienii pe capete, să afle ce vorbesc în particular. Nu mai poţi să grăieşti nimic, politicienii au ajuns să renunţe la telefonul mobil şi să nu mai vorbească deloc. Tac ca muţii. Sînt terorizaţi, deoarece oricînd pot fi acuzaţi de o faptă rea. O vorbă la întîmplare poate fi folosită ca dovadă. Nu are importanţă ce faci, ci ce vorbeşti.
În ultima vreme, politicienii se plîng de faptul că sînt hărţuiţi de DNA. Colaboratorii lor sînt chemaţi la DNA Cluj şi supuşi tirului de întrebări. Frazele scoase din context sînt bune pentru a acuza pe oricine. Legea penală este clară, cel păgubit trebuie să se plîngă, însă aici nu există păgubit, ci doar un procuror care apreciază o faptă ca fiind făptuită cu intenţia de a încălca legea.
Premierul Ponta sau primarul cutare o fi vinovat de ceva, dar cine este păgubaşul? Cine este mituitul şi cine este mituitorul? Cine este coruptul şi cine este corupătorul? Din schemă lipseşte elementul principal. Riscul la care sînt supuşi politicienii creşte şi e de aşteptat ca nimeni să nu mai vrea să candideze pentru funcţii publice în stat, de teamă că odată ajuns în vizor va fi vînat. Bruxelles-ul a indicat această campanie anticorupţie, pentru a întări frica şi a timora ideile de schimbare. Nu-i rea frica, ci foarte rea. Să ne închipuim cum se simte un politician urmărit penal, nu doarme, nu are randament. Justiţia zeloasă poate distruge viaţa unui om. Cine le va da celor nevinovaţi nopţile înapoi? Este uşor să faci rău, este greu să faci bine.
