În prima zi de şcoală m-au interesat mesajele transmise elevilor, părinţilor şi opiniei publice, de reprezentanţii autorităţilor obligate să poarte grija şcolilor. Primarii au declarat că şcolile din comunităţile păstorite au fost reabilitate şi oferă elevilor condiţii decente de studiu. Pentru unele şcoli, singura problemă rămîne lipsa autorizaţiilor sanitare, o glumă de prost gust, renăscută din propria cenuşă la fiecare început de an şcolar. Nu am auzit ca vreo şcoală să fie închisă, pe motiv că şcolarii beau apă din fîntînă şi folosesc toaleta din spatele şcolii. Mai puţin inspirate au fost discursurile inspectorilor şi directorilor de şcoli. Deşi prima zi de şcoală rămîne una festivă, apologia ideilor neîntemeiate nu-şi avea locul şi rostul. Cele spuse despre elevi şi profesori sînt valabile numai în contextul unui sistem reformat din temelii. „Generalii” educaţiei, numiţi politic, vorbesc în calitate de politicieni şi uită că la catedră au fost profesori. Şcoala actuală văzută la superlativ şi idilic denotă ipocrizie, incompetenţă, demagogie, nu pedagogie. Nici discursurile directorilor nu au depăşit tradiţionalele clişee. Cu toate că rezultatele obţinute de şcolile fruntaşe au făcut obiectul sfîrşitului de an şcolar, ele au fost resuscitate şi în prima zi de şcoală. La succese, directorii norocoşi au mai adăugat procentele de promovabilitate obţinute la examenele din vară. Nu ştiu ce mesaje au transmis directorii şcolilor codaşe, cu procente situate sub 50% şi zero promovabilitate la bac. După unele opinii jurnalistice, profesorii din şcolile incriminate ar trebui excluşi şi trimişi la munca de jos. Nu cred că diversitatea performanţei şcolare poate fi abordată într-o astfel de manieră. Legat de subiect, iată ce a spus edilul băimărean C. Cherecheş, prezent la festivităţile din Colegiul „Gheorghe Şincai”: „Şcoala este un drept, nu o obligaţie, un mod de a diferenţia succesul de eşec. Viitorul tinerilor constă în capacităţile proprii şi dorinţa de a-şi gestiona abilităţile, nu a cadrelor didactice, nici a părinţilor.” Altfel spus, elevii dau tonul, iar profesorii şi părinţii fac muzica. Aşadar, în şcoală, povestea omului şi locului sfinţit nu dă rezultate. Încercările au fost multe, realizările puţine şi mărunte. Acest lucru, eu îl spun de peste zece ani, dar puţini mă cred. Neşansa mea este că încă nu sînt primar. Pe bune, cînd cei trei actori principali ai şcolii bat palma, ea merge ca pe roate, nu trebuie trasă, nici împinsă. Ideea primarului exprimă sîmburele de adevăr al şcolii. Înţeleasă corect şi promovată, ar putea deveni sloganul începutului de reformă. La început de an şcolar, pentru toate cadrele didactice am propriul mesaj. Cei care poartă „crucea” şcolii ar fi bine să o facă necondiţionat. Cred în personalitatea profesorilor care pun în prim plan pregătirea elevilor şi nu se gîndesc la salarii majorate, venituri imorale şi necuvenite. Cîtă vreme îşi vor face datoria, eşecul elevilor nu le aparţine. În sistemele şcolare eficiente, responsabilităţile sînt clar delimitate şi asumate. Pentru eventualele derapaje, vina nu este pasată de la unii la alţii. Pe această lungime de undă s-a situat şi preşedintele Iohannis, prezent în ziua festivă la un liceu din Târgovişte. Preşedintele-profesor ştie ce vorbeşte, mai ales că a deţinut şi funcţii de conducere. Este conştient că orice decizie luată pe seama planurilor şi programelor şcolare, obiectelor de studiu şi opţiunile elevilor ar zgudui din temelii întregul sistem şi ar pune sindicatele pe jar. Dezinteresaţi de măsuri reformiste, liderii de sindicat urmăresc să-şi menţină oamenii pe catedre şi posturi. De reduceri ale personalului nu vor să audă. Cum va reuşi preşedintele să influenţeze demararea deciziilor amintite rămîne de văzut. La ora actuală, nu sînt întrunite nici condiţiile optime pentru ca pregătirea elevilor să poată fi corelată cu cerinţele de pe piaţa muncii, aflată în curs de formare şi consolidare. Prin urmare, într-un termen scurt, din cel puţin două motive, eventualele decizii nu vor fi puse în practică. Pe lîngă lipsa de voinţă şi interes a politicienilor, lipseşte omul competent, curajos şi dispus să-şi asume responsabilitatea unor măsuri cu efect benefic pentru elevi şi perdant pentru cadrele didactice. Ce explicaţii anume necesită motivele invocate este o altă temă de discuţie.
Prof. Vasile ILUŢ
