Politicienii încep să se înfierbînte, bugetele publice centrale şi locale urmează să fie supuse discuţiilor şi resursele să fie … prioritizate. Ce este prioritate şi ce nu este? Guvernul Cioloş a introdus în această categorie cheltuielile pentru armată, spitale şi şcoli. Protecţia socială va beneficia de bani mai puţini, cu efect asupra celor mai defavorizate categorii de cetăţeni. Dacă şi bugetele locale vor avea alte priorităţi, persoanele cu dificultăţi materiale vor suferi şi mai mult, ceea ce nu este deloc de înţeles într-un stat social.
Muncim cu toţii, contribuim la umplerea găleţii şi ne întrebăm de ce statul român nu poate asigura un nivel de trai decent pentru oamenii din rîndul de jos. Un profesor începător (cu jumătate de catedră) îmi spunea că mănîncă pîine cu untură şi ketchup… Consumul individual este foarte scăzut, practic românii nu se bucură de bunăstare, ci rea-stare. Puterea de cumpărare a crescut, spun statisticienii, dar pentru cei aflaţi sub pragul sărăciei efectul este minim, în loc de ceapă, vor folosi ketchup, ca să nu miroasă a acid folic.
Constituţia ţării este legea primă, dar şi aceasta are priorităţi. Securitatea naţională pare a fi azi importantă, de teamă să nu ne atace ruşii. Politicienii de la vîrf pornesc conflicte, declară stare de insecuritate şi măresc cheltuielile de apărare. Ar trebui să aibă înţelepciunea să apere pacea. Ei cultivă însă teama oamenilor, în ideea că popoarele înspăimîntate pot fi conduse mai uşor.
Bugetul înseamnă bani în oala comună, de la cetăţenii care produc plusvaloare. La împărţirea beneficiilor, apar politicienii şi stabilesc priorităţile, fără însă să îi întrebe pe contribuabili. Ei decid. Bugetul este tăiat în felii ca un tort şi oferit pentru a fi cheltuit. Cît de uşor e totul! Un miliard pentru avioane, un miliard pentru şcoli, un miliard pentru spitale, fără nici un fel de grijă pentru eficienţă, pentru oportunitate, pentru ce este necesar şi ce nu. Nu propun transparentizarea, Guvernul Cioloş a căzut şi el în ciubărul cu resurse şi nu mai are nici un fel de precauţie. Banii sînt încă virtuali, urmează ca cetăţenii să-i plătească sub formă de impozite şi taxe, iar politicienii deja îi cheltuie, îi împart pe capitole.
Dacian Cioloş a avut un dram de conştiinţă, vorbind la instalarea sa în funcţie despre eficienţă. Dar i-a trecut, între timp a fost învins de lobby. Lichiditatea s-ar putea epuiza la începutul anului 2016, Guvernul va avea dificultăţi din cauza necesarului de finanţare ridicat prevăzut în bugetul pe 2016. Banca Naţională va fi obligată să reducă dobînda şi rezervele pe care le deţine, pentru a încerca să echilibreze situaţia pe piaţa monetară, aflată în pericol. La aceste temeri se adaugă incertitudinile de pe plan internaţional. Este evident că statul continuă să se împrumute, nu reuşeşete să oprească căderea pe pantă, iar guvernanţii preferă să ia cîte trei miliarde de lei cu împrumut în fiecare lună, pentru a acoperi deficitul de buget şi cheltuielile. Şi în acest an, statul a împrumutat vreo două miliarde de euro, pentru a susţine cheltuielile … prioritare.
