De Ziua Culturii Naţionale şi cu ocazia împlinirii a 166 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a avut loc ieri, 15 ianuarie, un simpozion care a inclus mai multe acţiuni. „Sub semnul lui Eminescu” a debutat cu o evocare a poetului Mihai Eminescu, prezentată de prof. univ. dr. Cornel Munteanu şi prof. dr. Daniela Sitar-Tăut. De asemenea, a fost prezentat un documentar despre marele poet, iar elevii de la Liceul de Arte din Baia Mare au susţinut un recital. În cadrul evenimentului au fost lansate şi două cărţi ce au avut în prim-plan activitatea literară şi de publicistică a lui Mihai Eminescu. Unul dintre volume îi aparţine profesoarei Terezia Filip, care se declară fascinată de opera poetului şi recunoaşte că reciteşte de fiecare dată cu aceeaşi efervescenţă poeziile scrise de “Luceafărul” culturii româneşti.
Cartea „Seducţia absolutului – Exerciţii de hermeneutică eminesciană”, de Terezia Filip, a fost tipărită la Editura Proema din Baia Mare. Volumul este rezultatul lecturilor repetate ale autoarei, care a avut ocazia ca dascăl de limba română să studieze opera literară a lui Mihai Eminescu, dar a avut şansa să le insufle şi celor din jur dragostea pentru poeziile eminesciene. „Un profesor trebuie să-l recitească de mii de ori pe Eminescu. Şi eu asta am făcut şi fac şi în prezent. Nu-l ştiu pe Eminescu, mereu îl iau de la capăt. Mi-am propus să interpretez codul liric eminescian, care mi se pare că spune ceva mai mult decât suprafaţa metaforei. De exemplu: «Hai ş-om fugi în lume», îi spune Cătălin fetei de împărat, „hai în codrul cu verdeaţă, amândoi vom merge în lume, rătăciţi şi singurei” într-o altă poemă. Plecarea aceasta în lume nu este o metaforă facilă, este plină de semnificaţii, practic fuga aceasta în codru mi se pare că ascunde un fel de retragere a insului din tumultul lumii, a insului creator, a insului genial, a solitarului, sensibilului, care e poetul şi care suntem şi noi la urma urmei. Geniul tânjeşte după condiţia de rând, uneori e obosit de altitudinea la care l-au înălţat ideile şi creaţia. Mi se pare că Eminescu tot timpul doreşte liniştea aceasta. Am comentat la fel absolutul. Absolutul în cod eminescian, în cod stănescian e o fascinaţie. E o fascinaţie să vezi cum romantismul, care e un curent ce declanşează imaginaţia, reveria, libertatea de simţire şi de gândire vede absolutul, nu se abate de la linia biblică. Absolutul este Dumnezeu, instanţa supremă, inflexibilă, intransigenţa, care nu-i permite lui Hyperion în numele iubirii să se abată de la veşnicie, de la universul acesta conceput ca totalitate şi ca ordine”, a spus Terezia Filip. Autoarea a mai mărturisit că nu se satură să-l lectureze pe Mihai Eminescu. Încă din copilărie spune că i-au plăcut poeziile eminesciene şi în continuare simte că poetul „o cheamă mereu” să-l studieze şi să-l citească.
